Dortmund, Oberhausen, Arnhem, Rotterdam -> Amsterdam ! partea 1

Zborul cu avionul a fost lipsit de peripetii, fara arabi cu turbane din care sa scoata cuttere si bombe, fara turbulente sa-mi cada masca de oxigen in brate, caderi usoare de cateva zeci sau sute de metri, fara senzatii de eliberare a mic-dejunului in prima buda pe care o vad, tot respectul Wizzair (mi-am schimbat parerea in cazul companiilor low-cost). Sunt o companie ca oricare alta, cu spatiu de picioare mai mic, scaune mai inghesuite, dar cu avioane roz care zboara, uneori mai dau din aripi precum pasarile, se mai aseaza clovni pe fuselaj, dar in rest fara panica. Dupa doo ore jumate de zbor desupra plafonului de nori, in care s-au ciocnit pahare de whisky, cutii de bere, cafele si s-au mancat croissante si alune, capitanul anunta aterizarea in Dortmund. Repede la Sixt pentru masina inchiriata. In loc de 407, surpriza : Mondeo combi. Bartai caruta de masina, loc de picioare cat sa se intinda Ciuhuleasca, 4000 de km pe bord, aproape noua. Prima cheie, centuri, harti, Aufgang, spre Roooooooterdaaam!

Zis si facut, iesim pe autostrada si mergem. Si ma uit pe harta, nu inteleg nimic, dar mergem. Gresit. Spre Austria. Dupa ce bag o cafea rece si-un Redbull, ne indreptam spre Oberhausen. Oberhausen in sus, Oberhausen in jos, iar ne incurcam si ne ratacim. Arnhem e acelasi lucru cu Arnheim, in ciuda diferentelor de scriere. Reluam drumul spre Arnheim (Arnhem). Autostrazi curate, perfect drepte, cu antifonare pentru casele marginase, cai ferate rupte de Romania, deja apar mori de vant, deja ne apropiem de Rotterdam. Pe drum, numai McDonalds, cu reclame ridicate la zeci de metri inaltime sa se vada clovnu malefic. Trecem peste.

Ajungem in Rotterdam. Bineinteles, ratam exitu spre stadion, ne indepartam, dar o luam spre centru. Case aplecate de stau sa cada peste tine, indicatoare lipsa, facem o dreapta aiurea si ajungem in centru. Marunt pentru parcare din parti, creditcard! Bun, rezolvam si cu asta, cautam ceva de mancare, lihniti de pe drumul anevoios (care din 3h-3,5h s-a transformat in 5h aproape, tipic pentru noi). McDonalds in ciuda retinerilor noastre, timpul scurt pana la inceperea meciului precum si foamea-n glanda, peste acestea sa se mai adauge si un oras necunoscut, au dus la prima cina europeana in "restaurantul" clovnului. Oameni de cea mai joasa speta, cersetori, dubiosi, mizerie, hamburger in mana si NOI. Ne grabim spre stadion, parcare : deloc. Dupa lungi cautari, si o coada pana la stadion de 2-3km (evitata in stilul romanesc) reusim sa parcam masina. "Bai, tineti minte unde am parcat-o nu? - Da ma, stai linistit, sa fim atenti cum o luam spre stadion, sa stim sa ne intoarcem tot p-aici. Hai mai repede!" Zis si facut. Drum lung si intortocheat pana la stadion, peste parauri, pe sub autostrazi, intr-un final ajungem. 10 minute intarziere, tipic. Si de aici incep povestile.

Niciodata nu mi-a fost mai rusine ca ma aflu in sectorul de romani si ca sunt din Romania, precum mi-a fost la meciul Olanda-Romania. Toti taranii si meltenii au venit la meci, mancand seminte aduse special, aruncand cu hartii mototolite si stegulete cu Romania in cei ridicati in picioare sa cante, injuraturi peste flegme, bineinteles, stand pe total alte locuri decat cele de pe bilete. Grupul nostru de 5 a fost nevoit sa stea pe trepte, loc unde mai devreme scuipasera "romanii", si nici macar in picioare, a trebuit sa ne asezam pentru a nu-i deranja pe cei din spate care isi odihneau gaoazele puturoase pe locurile altora. Lipsa de civilizatie in cel mai rau mod posibil. Cert este ca dupa 10 min de meci, mie unul imi pierise cheful, vroiam sa plec. ROMANIA ESTE DEPARTE DE EUROPA ! (cel putin unii, fiindca au existat si OAMENI in sectorul roman)

A trecut si meciul, greu. Tipic (cu riscul de a ma repeta, incercand sa evidentiez modul haotic in care s-a desfasurat excursia) ne-am pierdut de masina. Am ajuns intr-o intersectie dotata cu semafor si McDonalds, nerecunoscand nimic. Reluand pasii, facand o dreapta in loc de stanga, masina ne-a aparut in cale. Phiu! Am scapat si de data asta, dar bineinteles in intarziere deja. Spre Aaaaaammmmsterdaaaaaam!

Micul nostru roadtrip avea sa-si gaseasca finalitatea in orasul cel mai libertin posibil, taiat si intersectat de o mie de canale, plin de biciclete si coffeeshopuri, unde pietonii au mai multe drepturi in circulatie decat soferii. Insa nu chiar asa de repede, fiindca exiturile spre autostrada ne erau parca intentionat blocate de politai, redirectionandu-ne spre altele, la fel si ele blocate. Un mare circ. Intr-un final am reusit, Amsterdam - 75km

Va urma...