Continuarea : contele

Ea nu era femeie usoara. El in schimb usuratic. Ea se descria drept artista, pictorita mai exact. El mai modest, conte. Asa a inceput bucata de film in care au intrat vitejii trei la numar. Milionu de dolari a fost indeajuns ca ea sa devina pictorita usuratica, contele sa moara, prietenul sa intre la puscarie si pictorita sa fuga pe meleaguri straine. Rapid, cei trei au realizat ca timpul trece , pietrele raman, iar apa este intradevar sarata.
Intr-o clipita se trezira inapoi pe cei 75 de cai putere in drum spre necunoscut, pe o strada colcaind a clovni deghizati in agenti de circulatie, toti uitandu-se cu stupoare la cei 75 de cai marsaluind pe contra-sens. Bravii eroi erau intr-o mare ceata. Oare se aflau in legalitate, sau erau inafara legii? Nimeni nu a putut raspunde intrebarilor ce bantuiau mintile vitejilor. Cert este ca strada avea doua sensuri, slab definite, clovnii se tineau de sotii (a se citi shotii si nu sotzii), fumul era gros si fin pe gat, femeile de prisos si mancarea data prin sos.
Prin S.O.S. au reusit cei trei crai de la rasarit sa scape de valtoarea drumului alambicat, si a zilei de sambata.

Dumnezeu a zis : "...sa fie o zi in care unii sa nu faca nimic, iar altii sa munceasca pe branci..". Astfel a aparut ziua de duminica, zi in care romanii ies la picnic in spatele blocului, se baga aspiratorul, se taie frunze la caini si vitejii nostri eroi se plimba pe muntele Sinai.

Dimineata a fost mai degraba dupa-masa, micul dejun a fost un pranz copios, imbelsugat cu sarmale, friptane, mamaligi, ciorbe si schnitzele care mai de care mai gustoase. Miscandu-se precum focile ziua in amiaza mare, trio-ul a luat calea muntelui incornorat de babe, mosi, sfincsi si cruci. Sinai. A junsi acolo, dupa lungi serpentine si veninosi serpi, unul mai bun de ochi si memorie i-a indrumat pe cei doi ramasi spre ruinele unde se afla Excalibur ingropata.
Strabatand muntele abrupt, acoperit de iarba umeda alunecoasa la orice calcare, si gropile asezate parca spre a-i atrage in ele, personajele noastre au ajuns la locul fagaduit, la pomul laudat, sau la capatul puterilor. Niic urma de sabie, nici macar ruine. Decat o cladire parasita, pe al carei acoperis de te urcai, erai martorul unei privelisti de ansamblu asupra vaii Prahovei. Ceea ce au si facut cei trei, definiti de curaj si vitejie dealtfel.

Spre mirarea lor, noaptea se lasa mai repede decat voalul miresei, padurea devenind periculoasa, plina de dihanii si jivine, una mai periculoasa ca cealalta. Drumul de coborare era unul anevoios, iar curajul si vitejia din sufletele lor se transformasera in panica si spaima terifiante si insuportabile pentru eroi. Cu greu cu vai, izbanda a fost deplina. Cei trei au atins nivelul marii, sau poalele muntelui. Se aflau in statiunea de poveste Sinaia, inconjurati de trecatori mirati de tinuta lor de razboi. Luata la pas, statiunea devenea din ce in ce mai mica.

La un moment dat, cavalerul de onoare supranumit si Aragorn, ager in priviri, inalt la stat si mare la sfat, si-a aruncat privirea spre locul cunoscut drept Mount Doom, o scorbelitura in adancul pamantului acoperita fictiv de o casa parasita. Alta. Si din aceasta casa ieseau niste lumini malefice inconjurate de un fum dens intruchipat in duhul lui Aladin. Privirea agera a cavalerului era afectata de plantele ce misunau in jurul haului. Luminile erau provocate de focul puternic ce macina temeliile casei. Dupa o prajitura si o pizza pantagruelica, cele intamplate in tinutul Mordor au fost date uitarii, focul fiind stins cu ajutorul inelului purtat de printesa.

Satui de meleagurile muntelui Sinai, de capcauni imaginari, eroii au parjolit ogoarele, au otravit fantanile si au dat bir cu fugitii. Cu alte cuvinte, au spalat putina, au luat-o la sanatoasa si picioarele in spinare, fiind din ce in ce mai grele.
Ajungand la locul de bastina, ultimul pericol le-a iesit in cale. Se pare ca faptele lor de pe drumul pierzaniei din tinutul brasoavelor nu fusesera date uitarii. Unul dintre clovni i-a urmarit pana la poalele bucurestilor, unde intr-o intersectie bine cunoscuta de pe calea lui Stefan cel Mare au fost opriti din drumul lor covarsitor. Motivul : piedica in calea lui Stefan cel Mare (mare dregator, strateg si om politic in Moldova timpurie), astfel incurcand traficul carutelor si carelor pe atat de importanta axa a comertului autohton.

Dotat cu viu grai, calitati oratorice iscusite si o privire blajina, haiducul Aragorn sapte cai sau cavalerul 'al mai mare a reusit sa scape din ghearele clovnului deghizat, luand drumul circului de pana atunci. Totul a revenit la normal. Eroii nostri traiesc si astazi, spunand povestea stranepotilor cu acelasi talc si elocventa de pana acum. The end


Pilda : nu trage ursul de coada, ca s-ar putea sa intoarca si celalalt obraz