Saturday, April 28, 2007

cius

Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Am plecat. la mare

Thursday, April 26, 2007

Vama Veche - 1 MAImutaresc

Vine. Si e bine. Fiindca de asta avem nevoie. De o plecare, la mare fiind locul ideal pentru eliberare. Eliberare de stres, inhibitii, nervi, munca si incarcare cu nisip, bautura, soare si alte prostii. 1 mai e deja traditie, chiar daca anul acesta se nimereste fix marti, weekendul dinainte e perfect pentru o vizita scurta (dealtfel cea mai placuta). Destinatia : Vama Veche. Da, Vama Veche, pentru ca e cel mai linistitor loc de pe litoralul romanesc, e cel mai sincer, lipsit de priviri intepatoare si sezlonguri impuse (daca vreau sezlong, trebuie pus la dispozitie de hotelul pe a carei plaja te afli, nu sa-mi fie impus contra unui pret - de care nu se pune problema, doar ca idee ma oftic - si in caz contrar, sa se uite lumea la mine ca la ultimul om ca nu stau pe scaunul de plastic, in unele cazuri mai trendoase, din "lemn cu material fin" ce-ti linisteste dosul obosit. Vreau sa stau in cur pe nisip, sa-mi intre pana si-n chiloti, sa beau o bere pe plaja in timp ce aprind un prost, si sa ma doara fix acolo unde stiti voi. Fara griji, fara zahar. Iar astfel de ganduri doar in Vama Veche te trec. Din pacate, in restul statiunilor ma simt ca in Bucuresti. Mai ales in Mamaia.

Unii or sa ma acuze ca merg "la nespalatii aia" ca e mai ieftin, ca nustu ce si nustu cum. Nu este adevarat, absolut toate preturile sunt comparabile intre cele doua statiuni, cazarea la fel (in lipsa hotelurilor de patru si cinci stele/margarete/garofite), lumea difera in schimb. Majoritatea tineri, fie ca sunt rockeri, punkeri, clubberi, junky, retro, trendy-flendy, maimutoi, marmoate, EMO si chiar manelisti. Macar nu sunt treiari si seleuri, gipane si ceceuri care sa marsaluiasca in fita, ca vai doamne ce mi-am luat sau cu cine ma plimb, sa ma vada toti sa-mi faca poze. Nu, si in Vama intalnesti masinile mai sus mentionate, numai ca scopul lor este acela de a se deplasa de la punctul A la punctul B, de a tine bagajele sau sacul de dormit. Am vazut mertane ale caror pasageri isi instalau cortul, masini abia aparute cu muzica rock data la maxim, oameni care stiu sa traiasca si sa se distreze.

Nu spun acuma ca urasc Mamaia. Imi place la nebunie, doar in ideea de a merge acolo la vre-un eveniment de muzica electronica [ ce exprimari am in mine :)) ], la vre-un party sau eu stiu, la gramada, in numar mare. In rest, nu ma linisteste precum Vama, e plina de terase cu manele urland, toti electro-coca umbland nestingheriti cu telefoanele puse pe manelo-mode, ochelari de soare in noapte tarzie pe fruntile haules-baulesilor cu burti gigantice pe care scrie emporio (special scris cu litera mica pentru fake-uri), o lume atat de pestrita in sensul negativ, incat mi se ia si vreau sa plec. Macar in Vama nu ma deranjeaza nimeni, nici macar punkerii aia retarzi de sunt rupti in gura la ora 12 ziua, mancand de pe jos si adunand toate bauturile de pe masa intr-o sticla de 2L, cu care mai apoi sa-si potoleasca setea dupa masa "copioasa". Cheta la colt de strada, tigari cu imprumut, tipe finute cu saluri la gat si sandale, pletosi cu cioc si blungi rupti, emokizi cu care nu-mi intersectez drumul, si astia ai mei. Junky. Cu durere la fiecare pas, tenesi prafuiti si tociti, blugi cazand de pe cur sa se vada chilotii eventual si juma de buca, sparti in gura, rupti in freza, cu side si lepre pe ochi.

Weekendul ce urmeaza se anunta unul bine de tot, cu 2 party-uri la Shire si Suburbia (asta pentru cei interesati), cu aceeasi muzica in Expirat (de 5 ani de zile - incredibil), cu oameni noi si fete cat mai deformate. Abia astept !

Pe saptamana viitoare...

Thursday, April 12, 2007

300 de spahii in Sparta !

Asta ma face sa strig filmul 300. "Tonight we dine in Hell...." va las cu un trailer si indemnul : "This is Spartaaaaaaaa!" Mergeti la film, merita ...



Tuesday, April 10, 2007

spre Amsterdam ! partea 2








...strigam cu totii, fiind pierduti in sensuri giratorii, ronduri si strazi intortocheate din Rotterdam. Spre Amsterdam! "what is the nearest exit to Amsterdam? - well, u take a left, then a right, u get to the crossroad, after the green light u take the ring exit bla bla bla " O mare incurcatura, iar noi fix in mijlocul ei. Gata, gasim, iesim, Amsterdam.

Drum de o ora, lejer, 5 benzi, civilizat, intram in oras, cautand Reijksmuseum, Van Gogh museum sau Waaningstraat. Nicio treaba, stradutele fiind inguste si intortocheate, un fel de Brasov, de 10 ori mai mare daca nu chiar de mai mult, case vechi si noi, totul curat si linistit. Si noi, haoticii, orbecaind dupa hostel. In cele din urma, ne dam batuti si apelam la un taximetrist sa ne conduca. Ajungem la hostel, mai urat decat credeam, camera semanand cu o cazarma din M.A.S.H. cu paturi suprapuse, o masuta unde sa-ti faci si tu treaba, si o baie. Atat! plus 2 alarme de fum, un geam blocat sa nu se deschida si vedere in curtea din spate. Wunderbarrrrrr ! Dar fara panica, scopul excursiei nefiind acela de a ne petrece timpul in camera. Hai prin Amsterdam. Ora : 1.30 Plimbarea incepe. First of all, food ! Burger King, oameni dubiosi, un mut incearca sa se bata cu 3 negri, gata gata sa scoata cutitu. Fugim repede de la locul faptei, si o luam la pas lejer, cald afara, timpul zboara imediat, somn. Ziua asta nu se pune.

Duminica.
Trezirea la 11:30, fuga rapida pana la supermarket pt gel de dus ( genial btw ), pasta de dinti si periute. Ora 13:00, printii ies la petitoare :)) Fuga repede pana la Bulldog sa facem plinul, apoi la cascat ochii. Trece vre-o ora pe la Bulldog, niste spacecakes, niste cafele, devine interesant. Plictisiti de separeul in forma de celula in care stateam, mergem intr-un parc unde mancam niste mexicane, apoi la loc plimbarea. Timpul se scurge iarasi ametitor de repede ( dealtfel intreaga excursie fiind o lupta contra-cronometru ), se lasa noaptea. "Hai pe Red Light District!"

Zis si facut. Cautam centrul. Canale si case lipite una langa alta, masini ce stau sa cada in apa, case pe apa fara perdele sau draperii, totala lipsa de intimitate, la fel si in cazul celor de pe uscat, aceeasi violare a pudoarei, tot felul de natii si nationalitati, care mai de care mai pestrita, biciclete roind in jurul nostru, pe clasica banda rosie ce strabate intreg orasul, chiar si pe cea mai laturalnica strada. Luam la pas intreaga zona veche a Amsterdamului, in cautarea adevaratului centru (gara, muzeul Rembrandt, statuile). Intr-un final, dupa lungi cautari, trecem prin piata mare din centrul orasului, inconjurata de cladiri impunatoare, dar fara a baga de seama si a sta o clipa sa admiram. Nu, noi in cautare de Red Light District. Gasit. Ora in jur de 3.30. Strazile parca acoperite de o ceata londoneza, totul e obscur, femeile parca sunt transformate in monstri, date cu ruj de un rosu tipator, intreaga zona famata fiind de un rosu aprins, camere pe fiecare strada si straduta, iar la fiecare colt, o gasca de negri, aproape strigand "...cocaine, extasy..." Trecem cu greu pe o straduta lata cat 3/4 din mine, unde oamenii se chinuie sa se strecoare pe lateral, de-o parte si de alta numai "birouri" cu angajatele prestand servicii. Tentatia : inexistenta. In cazul meu cel putin, femei urate cu burti de gravide, fete deformate de atata vreme in slujba comunitatii, praf de copt si aspirina din partea dealerilor inventati, ceasul este 4.30. Este timpul sa ne intoarcem in cartierul nostru linistit, in asteptarea zilei de luni, ultima! Scapam din ghearele zonei XXX pt a ajunge inapoi pe Waaningstraat, unde nu vezi masina sa circule iar pasarelele canta pana si noaptea. Mai stam putin in masina, apoi ne intindem in cazarma. Avem un coleg de camera din Dallas, Texas. Nu mai stiu ce am vorbit, cert este ca ne-a intrebat daca suntem din Romania, ma mir ca stia de tara asta uitata de lume. Somn...

Luni
Inca de dimineata, pe fuga, sa strangem bagajele, fiind nevoiti sa eliberam camera. Facem asta, bagam totul in masina, si o luam aiurea pe strazi. Gasim un loc de parcare aproape de piateta noastra, 8.6 e de la 12-19. La 19 trebuie sa fim inapoi pt alti 8e 19-23 (cel putin asa tin minte, poate a fost mai mult). Pizza Hut, chelner gay foarte simandicos, pizza cu smantana in loc de ketchup, plecam. Plimbare prin magazine, Bulldog, stat pe banca, hawaii, se face ora 19. Inapoi la masina, alta taxa de parcare, 2 dintre noi raman esuati pe bancheta.

Inca o mica plimbare in apropiere, plina de ras in hohote, lacrimi in ochi, dureri de burta, diferite stari emotionale, melancolie, extaz, un fel de punct culminant al sederii noastre in Amsterdam. Vine si momentul sa ne intoarcem la masina, s-o luam din loc. Si de aici se rupe filmul, un somn adanc taindu-mi genunchii si pleoapele, pe drumul spre Dortmund, in parcare, in aeroport, in avion si urmat de alte 12 ore acasa. Concluzii :

1. timp prea scurt sau nevalorificat la maxim
2. Romania =/= Olanda
3. trebuie revazut orasul, de data asta cazare in centru

Scurt si la obiect, daca aveti ocazia sa dati o tura prin Amsterdam, mare grija. Peisajul va fura si va treziti ca au zburat 2-3 ani din care nu va reamintiti mai nimic. In rest, oras minunat, civilizat ca la carte, curat si de neratat. Pe data viitoare!

P.S. pozele personale nu au aparut inca, asa ca va las cu pozele altora

Thursday, April 5, 2007

Pisica patrata vs. Pisica imbibata in rachiu

Pisica patrata este o pisica. Si este patrata. Bineinteles ca un astfel de animal magic nu exista in realitate... cel putin asa cred (totusi granita dintre realitate si irealitate este una foarte ambigua in cazul grupului social din care facem parte).
Pisica patrata este de fapt un stensil, daca ma exprim cum trebuie sau daca folosesc termenul corect, nefiind foarte la curent cu terminologiile folosite de curentul urban central si asa-zis underground. Pentru mine este un desen intalnit pe pereti. Pereti pe strada (ziduri) si pereti din interior.
Ceea ce face pisica patrata atat de vizibila este insasi natura sa si caracteristica sa fundamentala: corpul ce forma unor unghiuri drepte la care sunt atasate patru membre, o coada si un cap. Capul este cel care ne dezvaluie indentitatea reala a acestui animal extraodinar. Datorita prezentei pisicii patrate in nenumarate locuri frecventate de grupul de prieteni din care fac parte, aceasta a ajuns sa fie indragita si chiar adoptata ca un simbol al perindarilor noastre nocturne cand haladuim prin acest oral atat de drag noua. A devenit chiar un fel de prieten omniprezent la a carui aparitie ne entuziasmam. Absenta pisicii patrate ar insemna o grea si dureroasa pierdere pentru povestea peripetiilor noastre nocturne si de aceea oricine sterge pisica patrata de pe zidul unde si-a facut aparitia merita si va primi un pumn in gat.

Un alt fel de pisica este pisica imbibata in rachiu. Este tot o pisica dar este diferita in mod fundamental de pisica patrata. Este in acelasi timp si necunoscuta marii majoritati a celor ce vor citi aceste randuri si de aceea am simtit nevoia sa va vorbesc despre acest animal. Spre deosebire de pisica patrata, pisica imbibata in rachiu exista in realitate. Deosebirile sunt numeroase dar nu le voi aminti decat pe cele mai importante si mai vizibile. In primul rand pisica imbibata in rachiu nu este patrata. In al doilea rand mediul din care provine este complet diferit decat mediul de provenienta al pisicii patrate. Din acest motiv si locul unde am intalnit-o nu are nici o legatura cu locurile unde se poate intalni de obicei pisica patrata, fiind vorba aici de mediul academic. Cu parere de rau va spun ca nu am intalnit personal acest animal deosebit de interesant, auzind despre pisica imbibata in rachiu in timpul unui curs care se numeste Studii Strategice. De fapt relatarea despre pisica imbibata in rachiu este la randul sau o relatare despre o relatare a unui martor ocular. Prin acest lant de relatari care se mai numeste si istorie orala (precum la stramosii din vechime) a ajuns pisica imbibata in rachiu sa-mi fie cunoscuta.

Dar ce este?
Ei bine pisica imbibata in rachiu este prezentata intr-o lucrare din evul mediu despre metode si tehnologii de asediu, scrisa de un calugar catolic cu un nume ce nu mi-a fost cu putinta sa il retin. In vreme ce pentru vestul Europei acest calugar prezenta masini de razboi destul de complicate si moderne, pentru estul continentului cele prezentate erau mai „rudimentare”. Ce sare in ochi imediat este... ati ghicit, pisica imbibata in rachiu! Aceasta era folosita in timpul asedierii unor fotificatii ca arma ofensiva. In acest moment va intrebati cum era posibil ca niste oameni intregi la minte sa foloseasac o pisica ca arma ofensiva in timp ce in acelsi timp, la nu mai mult de 2000 de km distanta Leonardo Da Vinci proiecta masinarii ce sunt considerate si astazi ca fiind inovatoare. Nu este ceva foarte iesit din comun avand in vedere marele decalaj dintre vestul si estul vechiului continent, decalaj prezent in abosolut toate domeniile.

Dar cum functiona?
Se lua una bucata pisica de casa, se tinea de coada si se afunda intr-un butoi de rachiu. Dupa aceea, de aceasi coada se lega o varianta rudimentara de fitil careia i se dadea foc. Pisica era pozitionata pe o prajina foarte lunga ce era indreptata spre crenelurile sau ferestrele fortificatiei pe care o asediau proprietarii pisicii si al rachiului. In momentul in care fitilul aprins se termina si coada animalului se aprindea, pisica o lua la sanatoasa in singura directie posibila: cea impusa de prajina. Prin astfel de actiuni se urmarea evident incendierea fortificatiei respective. Mai era o alternativa la acest procedeu: daca nu era posibila folosirea unei prajini, pisica era lansata in vre-un fel sau altul catre obiectivul celui ce manuia aceasta arma. Procedeele de lansare nu ne-au fost prezentate si de aceea va las pe voi sa va imaginati asemeanea bazaconii si mai mari. Saraca pisica!

Acum ma intreb daca ar trebui adoptata si pisica imbibata in rachiu in asa fel cum a fost adoptata surata sa ireala si transformata intr-un simbol urban. Caci simbol este, un simbol al neingraditei gradini in care traim si al nesfarsitului izvor de idei care caracterizeaza umanitatea.
Mai am cateva intrebari: de ce nu beau ostenii ei insusi rachiul folosit pentru imbibarea pisicii? (rachiu care i-ar fi facut capabili sa foloseasa fara probeleme prajinile sau celelalte metode de lansare pentru a patrunde in fortificatii); ar fi mai eficient un cal imbibat in rachiu? (un animal mult mai mare care ar provoca mai mult haos si care ar arde mai lent si cu o vapaie mai mare din cauza suprafetei mai extinse ce ar fi putut fi aprinsa in flacari); pisica patrata ar putea fi imbibata in rachiu? ; dupa ce calugarul care a scris despre procedeul pisicii imbibate in rachiu a fost martor la punerea sa in aplicare, i-a dat un pumn in gat manuitorului pisicii? existau centre speciale de antrenament pentru om si pisica si exista un rachiu mai special ce avea proprietati imbunatatite fata de un rachiu ce s-ar fi baut intr-un birt? Si ultima: ar fi fost mai eficient sa se foloseasca o pisica imbibata in rachiu si un sobolan imbibat in rachiu? Pun aceasta ultima intrebare fiind cunoscuta rivalitatea eterna dintre cele doua animale bazata pe raporturi culinare (tin sa va spun ca si sobolanul era folosit cateodatin in rolul pisicii; probabil daca lucrurile evoluau in continuare, s-ar fi ajuns la folosirea unei menajerii intregi in asemenea cazuri de catre societatile estice mai „moderne”)
Va multumesc de pe acum pentru raspunsurile pe care sper ca le veti posta la intrebarile de la sfarsit.