Mărţimă-tii

Of. 1 martie. Prima zi de primavara, in care a inviat Hristos si ciocnim oua. Si dam cadouri dubioase femeilor. Pentru ca o femeie l-a adus pe Hristos pe lume. E logic.

Si ce cadou dubios mai potrivit, decat un spanac in varf de ac, cu un snur rosu si unul alb, reprezentand sangele Mantuitorului, respectiv albul ochilor sai.

Astazi, intr-un sat undeva in aceasta tarisoara, un flacau ajuns la capatul puterilor a casapit o consateanca cu un martisor, in timp ce i-l punea in piept. Se pare ca plavanul a vazut rosu (si alb) in fata ochilor, si a infipt acul martisorului adanc, adanc, pana in plaselele tinerei domnisoare. Nimeni nu a putut interveni pentru ca restul satenilor formasera un cerc in jurul celor doi si se amuzau de mama focului. Cred. Asta e genul de stire pe care as vrea sa o aud azi.

Exista si parti bune. Azi e singura zi cand, ca roman, ti-ar fi fost mai bine moldovean. Pasamite acolo la ei, la nord-est de Mississippi, fetele fac cadouri baietilor. Am aflat asta pe o cale stupida si tipica: inca la munca, o fata a intrat in sala de conferinte in care ma aflam pentru a ne servi cu bomboane, pe mine si pe celalalt flacau prezenti in incapere, ignorandu-le pe fete. Cand a plecat si una dintre colege a remarcat „e moldoveanca”, ghici cine a fost singurul care a ras, zgomotos.

Sau ca atunci cand, poate ati auzit, poate nu, niste insi mai nefericiti, sase la numar, au cazut in Pipera cu o macara, sau macaraua peste ei, rezultatul find 6 oameni mai putin pe pamant. Intamplarea a facut ca accidentul sa se petreaca in imediata vecinatate a locului meu de munca. La auzul forfotei de afara, toate colegele au dat buzna la geam, sa nu piarda cumva vreun eveniment monden notabil. Vreun cal Balan violand-o pe Andreea Balan, de exemplu. Evident ca n-au vazut decat ketchup si ramasite de om strivit. Moment in care eu de colo, in totala ignoranta, le strig „Da ce e ma acolo, se da ceva moca?”. 23 de ochi s-au intors catre mine. Am si o colega cu un singur ochi, si de aia. Si s-au uitat urat. Mai ales ochiul ala care era singur pe toata fata aia. De acolo ala ieseau raze verzi. Veninoase. Speriat, am pus mana pe primul martisor, un cosar, si i l-am infipt in ochean. Si-am incalecat pe o sa, si am tinut mărţiş sa mananc niste mărţipan si am dat pinteni calului Balan. Adevarat a-nviat!