Dortmund, Oberhausen, Arnhem, Rotterdam -> Amsterdam ! partea 1

Zborul cu avionul a fost lipsit de peripetii, fara arabi cu turbane din care sa scoata cuttere si bombe, fara turbulente sa-mi cada masca de oxigen in brate, caderi usoare de cateva zeci sau sute de metri, fara senzatii de eliberare a mic-dejunului in prima buda pe care o vad, tot respectul Wizzair (mi-am schimbat parerea in cazul companiilor low-cost). Sunt o companie ca oricare alta, cu spatiu de picioare mai mic, scaune mai inghesuite, dar cu avioane roz care zboara, uneori mai dau din aripi precum pasarile, se mai aseaza clovni pe fuselaj, dar in rest fara panica. Dupa doo ore jumate de zbor desupra plafonului de nori, in care s-au ciocnit pahare de whisky, cutii de bere, cafele si s-au mancat croissante si alune, capitanul anunta aterizarea in Dortmund. Repede la Sixt pentru masina inchiriata. In loc de 407, surpriza : Mondeo combi. Bartai caruta de masina, loc de picioare cat sa se intinda Ciuhuleasca, 4000 de km pe bord, aproape noua. Prima cheie, centuri, harti, Aufgang, spre Roooooooterdaaam!

Zis si facut, iesim pe autostrada si mergem. Si ma uit pe harta, nu inteleg nimic, dar mergem. Gresit. Spre Austria. Dupa ce bag o cafea rece si-un Redbull, ne indreptam spre Oberhausen. Oberhausen in sus, Oberhausen in jos, iar ne incurcam si ne ratacim. Arnhem e acelasi lucru cu Arnheim, in ciuda diferentelor de scriere. Reluam drumul spre Arnheim (Arnhem). Autostrazi curate, perfect drepte, cu antifonare pentru casele marginase, cai ferate rupte de Romania, deja apar mori de vant, deja ne apropiem de Rotterdam. Pe drum, numai McDonalds, cu reclame ridicate la zeci de metri inaltime sa se vada clovnu malefic. Trecem peste.

Ajungem in Rotterdam. Bineinteles, ratam exitu spre stadion, ne indepartam, dar o luam spre centru. Case aplecate de stau sa cada peste tine, indicatoare lipsa, facem o dreapta aiurea si ajungem in centru. Marunt pentru parcare din parti, creditcard! Bun, rezolvam si cu asta, cautam ceva de mancare, lihniti de pe drumul anevoios (care din 3h-3,5h s-a transformat in 5h aproape, tipic pentru noi). McDonalds in ciuda retinerilor noastre, timpul scurt pana la inceperea meciului precum si foamea-n glanda, peste acestea sa se mai adauge si un oras necunoscut, au dus la prima cina europeana in "restaurantul" clovnului. Oameni de cea mai joasa speta, cersetori, dubiosi, mizerie, hamburger in mana si NOI. Ne grabim spre stadion, parcare : deloc. Dupa lungi cautari, si o coada pana la stadion de 2-3km (evitata in stilul romanesc) reusim sa parcam masina. "Bai, tineti minte unde am parcat-o nu? - Da ma, stai linistit, sa fim atenti cum o luam spre stadion, sa stim sa ne intoarcem tot p-aici. Hai mai repede!" Zis si facut. Drum lung si intortocheat pana la stadion, peste parauri, pe sub autostrazi, intr-un final ajungem. 10 minute intarziere, tipic. Si de aici incep povestile.

Niciodata nu mi-a fost mai rusine ca ma aflu in sectorul de romani si ca sunt din Romania, precum mi-a fost la meciul Olanda-Romania. Toti taranii si meltenii au venit la meci, mancand seminte aduse special, aruncand cu hartii mototolite si stegulete cu Romania in cei ridicati in picioare sa cante, injuraturi peste flegme, bineinteles, stand pe total alte locuri decat cele de pe bilete. Grupul nostru de 5 a fost nevoit sa stea pe trepte, loc unde mai devreme scuipasera "romanii", si nici macar in picioare, a trebuit sa ne asezam pentru a nu-i deranja pe cei din spate care isi odihneau gaoazele puturoase pe locurile altora. Lipsa de civilizatie in cel mai rau mod posibil. Cert este ca dupa 10 min de meci, mie unul imi pierise cheful, vroiam sa plec. ROMANIA ESTE DEPARTE DE EUROPA ! (cel putin unii, fiindca au existat si OAMENI in sectorul roman)

A trecut si meciul, greu. Tipic (cu riscul de a ma repeta, incercand sa evidentiez modul haotic in care s-a desfasurat excursia) ne-am pierdut de masina. Am ajuns intr-o intersectie dotata cu semafor si McDonalds, nerecunoscand nimic. Reluand pasii, facand o dreapta in loc de stanga, masina ne-a aparut in cale. Phiu! Am scapat si de data asta, dar bineinteles in intarziere deja. Spre Aaaaaammmmsterdaaaaaam!

Micul nostru roadtrip avea sa-si gaseasca finalitatea in orasul cel mai libertin posibil, taiat si intersectat de o mie de canale, plin de biciclete si coffeeshopuri, unde pietonii au mai multe drepturi in circulatie decat soferii. Insa nu chiar asa de repede, fiindca exiturile spre autostrada ne erau parca intentionat blocate de politai, redirectionandu-ne spre altele, la fel si ele blocate. Un mare circ. Intr-un final am reusit, Amsterdam - 75km

Va urma...

Am revenit !

Para-pa-pa-pa, para-pa-pa blea, ghici cine s-a-ntors?! Da, trupa de soc, Slinghshot Bros. cu mici adaugiri. Amsterdam - 3 zile. Insuficient timp. Revenim in iarna clar, orasul e de vis. Am vrut sa anunt aterizarea in forta a magnificilor, dupa multe peripetii si povestioare (care vor urma, dupa ce ne stabilim la loc in clasa muncitoare). Pana una-alta, va las cu acest mic filmulet introductiv. Bafta!

infruntarea creierului pe pamant liber...

Cei 5 crai de la rasarit:
*Evil Monkey,*Nemuritorul,*Monkeypunchenator,*Sera aka Marlanul si Ardelea,pleaca in expeditie spre a si infrunta temerile si spre a se infrunta intr o batalie crunta cu creierele subjugate si triste din cauza privarii de libertate.Batalia se va da pe sfantul pamant al libertatii,pamantul tuturor posibilitatilor:si nu! nu este America(bleeee),o batalie ce va dura 3 zile si 3 nopti,3 zile si 3 nopti fara incetare ,fara oprire de tras sufletul sau de analiza a faptelor,o lupta intensa de eliberare totala,ce va lasa in urma haos si veselie,panici si ameteli,zile de recuperare intensiva si fericire in suflet,filme de zis nepotilor si clipe de duh...
Care va fi invingatorul care va supravietuii in calea stihiilor,care va cadea primul si care va rezista ultimul,care va prefera sa doarma si care sa se lupte cu el si cu libertatea.
In asemea haos de nedescris care vor fi prioritatile?sa dormi,sa mananci,sa te speli,sa agati femei?
Cuvantul creierului e suprema arma in acesta lupta,ratiunea si constiintza antrenata in exces poate duce la esec,la pierderea luptei inainte so fi inceput,dar asta nu inseamna inlaturarea lor caci si acest lucru poate duce la pierzanie.
Le doresc luptatorilor mult succes in calatoria lor si la cat mai multe merinde spre orpirea foamei de nedescris si la cat mai multa hidratare.
Sa fie pace si liniste in suflet ca sa fie haos pe campul de lupta,coranul Marlanului sa fie cu voi.
Evil Monkey cand dai de greu aratati coltii si zambeste malefic,lumina coltilor tai va orbii si cel mai aprig dusman siti va lumina calea,amintesteti ca tu esti Evil Mokey.
Nemuritorule,vezi sa nu ti reteze cineva capul,tinel pe umeri si nu uita tu esti Nemuritorul.
Monkeypunchenator,in cele mai grele clipe aduti aminte ca tu detii arma ''pumn in gat'' si te poti deghiza in Donkeypunchenator la nevoie.
Sera aka Marlanul tine coranul aproape si loveste cu el la nevoie si nu uita: Marlanul este un animal de prada.
Ardelea tu sari usor de momentele grele deci nu am ce sati zic decat ca esti un tanar curajos care rezista mult,tine minte ca esti o lepra de om.
Succes razboinicii mei sa va fie lupta grea si victoria castigata.
Sa ne auzim cu bine la intoarcere!

P.S.:pt cei cazuti in lupta sau cei care raman cu sekele in urma calatoriei stiti unde si cum ma gasiti pt consiliere,speram ca nu va fi nevoie.pace!
Inca un sfat:ca sa va prelungiti viatza sau sa va mariti puterea mancati prajitura fermecata,chocolate mufin,mereu cu briketa in mana si gata de atac,nu sti niciodata de unde sare iepurele gras.Sa nui credeti pe cei ce zic ca cine alearga 2 iepuri nu prinde nici unu,poti sai prinzi pe amandoi si uneori poti sa pleci cu gandul de a prinde 2 si sati cada in plasa 3!use the sfortz!

Mickey D's vs. taranul roman

Tocmai am terminat de citit "Blog Marketing" de Jeremy Wright. Interesanta carte, ofera o privire de ansamblu asupra puterii blogului, si mai ales, beneficiile blogului in activitatea firmei. O recomand fie din pura curiozitate, fie pentru a defini strategii de marketing ale firmei, fie ca un ghid pentru noii bloggeri (si eu dealtfel).

Ma voi referi in continuare la modul de viata sanatos pe care ni-l ofera taranii nostri versus bazaconiile, prostiile si minciunile oferite de mai marii fastfood-urilor. A se enumera Clovnu, Colonelu, Gaina Ucigasa (new entry), binecunoscuta Saorma si nu in ultimul rand clasicele sandwich-uri facute de mama. Inainte de toate, doua filme de referinta:
1. "Super Size Me" by Morgan Spurlock
2. " Fast Food Nation" by Richard Linklater

Asa, sa incepem. Am fost oripilat sa aflu (spre rusinea mea) ca faimosul Golden Arches , dealtfel emblema globalizarii, nu produce hamburgheri din carne. Vaca, porc, pui, peste. Nu, este un compozit sintetic, cu un gust similar carnii. De genul s-o ia mama drecu de soia, plastic in ambalaj de hartie cu parfum de porc, presarat niste cascaval si-o zeama de rosii falsa, vandut apoi sub forma hamburgerului sau cheeseburgerului. Eu sincer credeam k macar chifteaua aia prajita in ulei statut de 2 zile sa fie din carne, o proteina animala, un ceva acolo pentru care sa zic "hai lasa ma, de data viitoare". Dar nu, pe langa faptul ca are anumite substante prin care la doo ore de stat prin stomac, dispare into thin air, ti-e foame mai rau ca inainte sa-ti savurezi meniul, si-alergi spre covrigarie, fiindca banii i-ai dat deja pe mec. Si uite asa , in primul rand ca bagi un milion de calorii in tine, hai sa zicem ca alergi 3 ore sa le arzi, in al doilea rand ca ti-e foame din nou, bagi 2-3 covrigi cu o cola, se umfla-n burta, ai scapat, dar intervine problema ca nici macar n-ai mancat carne. Ai mancat ambalaj + sintetic = love.

M-am scarpinat eu ce m-am scarpinat in c....ap timp de 2 zile, pana mi-a venit ideea. Cum se numea motoru ala de cautare popular, toata lumea vorbeste de el, ii cresc actiunile precumi apa in pasajul Marasesti dupa o ploaie torentiala, a fost facut de 2 studenti si parca e legat de niste ochelari. Asa, Google. Am intra frumos, am dat search la McDonalds ingredients, si aproape ce-am cazut de pe scaun. Pai sa va explic si de ce pe scurt. La o portie mare de cartofi, bagi in tine 30gr de grasime. Pow! right in the kisser! Un Dublu cheeseburger, pe langa un milion de calorii, nustu cate zaharuri, grasimi, carbohidrati si colesterol cat caru, mai au si tupeul sa treaca fibre: 2gr. Asta pe langa sutele de grame din restul. Daca ar fi sa scad toate meniurile de la Mec mancate pana acum, cred k n-ar mai fi nevoie sa tin regim. Anyway, sa revenim la ingrediente.

Carnea cica ar fi carne. Doar ca e pateu. Da e carne. Nu am reusit sa gasesc vre-un articol referitor la adevaratele ingrediente din mec. In schimb am gasit altceva. Citez : "...Beef Patty: (Regular hamburgers, Quarter Pounders, Big Macs) 100% pure USDA domestic beef, no additives, no fillers, no extenders." Sa mor io? Sa moara Ronald McDonald ca nu cred nicio iota. Macar fismecu are o gramada de sintetice, precum "TBHQ and citric acid added to help preserve freshness. Dimethylpolysiloxane added as an anti-foaming agent." Brrr, sounds scary...Bai nene, dupa ce dati un ochi aici, ramaneti masca. Pana si feliile alea de castraveti pe care eu sincer le urasc, sunt tratate. Mi-am pierdut increderea in imperiul clovnului. Nu-l mai vizitez, nu ma mai plimb cu tramvaiul fermecat, si nu ii mai cumpar jucariile. Nu ca as fi facut-o pana acum, dar sunt foarte indignat. Pai cum, mancarea de la mec nu e buna?! Am ales doar mecu sa-l critic, altfel as fi scris roman. Ideea de baza e urmatoarea : mananci la mec, mori. Mananci de la taran, ai sanse sa supravietuiesti.

Taranul nostru batut in palme de sapa, oi si reviste porno. Taranul nostru cu pielea de pe gat pietrificata de atata stat in soare, mandru de ghiulu de pe dejt, eventual si c-o unghie mica taioasa si ascutita (pentru infruntari nocturne, ori cu un raufacator, ori cu urechea naravasa), care sta in piata de ziua pana seara, fie ca iti vinde branza d-aia buna sau rosii proaspete, el are lucruri sanatoase. Castravetii lui nu sunt tratati decat in cel mai rau caz cu un insecticid ecologic, ardeii grasi au culoarea lor naturala, nu vre-un roz sau portocaliu precum cei din hypermarketuri, nici rosii perfect sferice, bune de reclama tv, care la taiere au gust de cauciuc. Lucruri sanatoase. Cel putin, asa sper si-n cazut taranului, in care imi pun bazele, in el exista speranta unui viitor sanatos pentru copii nostri. Sa traim bines! A, si vivat soia, lua-o-ar mama drecu...



Pilda, mai degraba actiune : daca in viitor, vom trece pe langa un mec, si fi-miu o sa se uite cu jind la restaurantu malefic, cerandu-mi sa-l duc inauntru ca vrea nustu ce jucarie sau sa se joace in tramvai in compania clovnului, o sa-i dau doi pumni in gat si-o sa-i bag in ochi teava cu cornete. Va las sa v-aruncati ochii pe poza de mai jos. Click - lucruri noi pt unii, vechi pt altii. Am plecat in Olanda, revin...sper!

Express yourself - ketchup painting

Trec printr-o perioada grea. Mai am 4 zile si plec in Olanda. Amsterdam. Da, stiu.
Tocmai de-asta lipsa de text si abundenta de clipuri. Dar cand ma intorc, promit o poveste. Cross my heart and hope to die if i lie. Pana atunci, viva MecDonalt !

Best Goldberg machine ever

Click Here for more great videos and pictures!

Ei asa zic. Best ever. Voi ce ziceti ?

Oricum, imaginatie cu caru'

Luati de-aici, ca face bine - Soulwax

Vorba lu Jonnie Depp : "...We had two bags of grass, seventy-five pellets of mescaline, five sheets of high-power blotter acid, a salt shaker half full of cocaine, a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, screamers, laughers…and also a quart of tequila, a quart of rum, a case of Budweiser, a pint of raw ether and two dozen amyls. Not that we needed all that for the trip, but once you get locked into a serious drug collection, the tendency is to push it as far as you can..." Cam asa se discuta lucrurile. Enjoy the video,

Soulwax - E Talking

Moarte placuta

Ideal sa mori in somn. Nu simti nicio durere, nu realizezi ca in scurt timp iti vei parasi prietenii si familia, tu visezi la barbati goi maimutarindu-se pe hula hula sau la italience inainte de a da tata odraslei, cu haka-ul lor cu tot. Sven Vath cu Miss Kittin au o alta parere despre moarte. Check this out!

Continuarea : contele

Ea nu era femeie usoara. El in schimb usuratic. Ea se descria drept artista, pictorita mai exact. El mai modest, conte. Asa a inceput bucata de film in care au intrat vitejii trei la numar. Milionu de dolari a fost indeajuns ca ea sa devina pictorita usuratica, contele sa moara, prietenul sa intre la puscarie si pictorita sa fuga pe meleaguri straine. Rapid, cei trei au realizat ca timpul trece , pietrele raman, iar apa este intradevar sarata.
Intr-o clipita se trezira inapoi pe cei 75 de cai putere in drum spre necunoscut, pe o strada colcaind a clovni deghizati in agenti de circulatie, toti uitandu-se cu stupoare la cei 75 de cai marsaluind pe contra-sens. Bravii eroi erau intr-o mare ceata. Oare se aflau in legalitate, sau erau inafara legii? Nimeni nu a putut raspunde intrebarilor ce bantuiau mintile vitejilor. Cert este ca strada avea doua sensuri, slab definite, clovnii se tineau de sotii (a se citi shotii si nu sotzii), fumul era gros si fin pe gat, femeile de prisos si mancarea data prin sos.
Prin S.O.S. au reusit cei trei crai de la rasarit sa scape de valtoarea drumului alambicat, si a zilei de sambata.

Dumnezeu a zis : "...sa fie o zi in care unii sa nu faca nimic, iar altii sa munceasca pe branci..". Astfel a aparut ziua de duminica, zi in care romanii ies la picnic in spatele blocului, se baga aspiratorul, se taie frunze la caini si vitejii nostri eroi se plimba pe muntele Sinai.

Dimineata a fost mai degraba dupa-masa, micul dejun a fost un pranz copios, imbelsugat cu sarmale, friptane, mamaligi, ciorbe si schnitzele care mai de care mai gustoase. Miscandu-se precum focile ziua in amiaza mare, trio-ul a luat calea muntelui incornorat de babe, mosi, sfincsi si cruci. Sinai. A junsi acolo, dupa lungi serpentine si veninosi serpi, unul mai bun de ochi si memorie i-a indrumat pe cei doi ramasi spre ruinele unde se afla Excalibur ingropata.
Strabatand muntele abrupt, acoperit de iarba umeda alunecoasa la orice calcare, si gropile asezate parca spre a-i atrage in ele, personajele noastre au ajuns la locul fagaduit, la pomul laudat, sau la capatul puterilor. Niic urma de sabie, nici macar ruine. Decat o cladire parasita, pe al carei acoperis de te urcai, erai martorul unei privelisti de ansamblu asupra vaii Prahovei. Ceea ce au si facut cei trei, definiti de curaj si vitejie dealtfel.

Spre mirarea lor, noaptea se lasa mai repede decat voalul miresei, padurea devenind periculoasa, plina de dihanii si jivine, una mai periculoasa ca cealalta. Drumul de coborare era unul anevoios, iar curajul si vitejia din sufletele lor se transformasera in panica si spaima terifiante si insuportabile pentru eroi. Cu greu cu vai, izbanda a fost deplina. Cei trei au atins nivelul marii, sau poalele muntelui. Se aflau in statiunea de poveste Sinaia, inconjurati de trecatori mirati de tinuta lor de razboi. Luata la pas, statiunea devenea din ce in ce mai mica.

La un moment dat, cavalerul de onoare supranumit si Aragorn, ager in priviri, inalt la stat si mare la sfat, si-a aruncat privirea spre locul cunoscut drept Mount Doom, o scorbelitura in adancul pamantului acoperita fictiv de o casa parasita. Alta. Si din aceasta casa ieseau niste lumini malefice inconjurate de un fum dens intruchipat in duhul lui Aladin. Privirea agera a cavalerului era afectata de plantele ce misunau in jurul haului. Luminile erau provocate de focul puternic ce macina temeliile casei. Dupa o prajitura si o pizza pantagruelica, cele intamplate in tinutul Mordor au fost date uitarii, focul fiind stins cu ajutorul inelului purtat de printesa.

Satui de meleagurile muntelui Sinai, de capcauni imaginari, eroii au parjolit ogoarele, au otravit fantanile si au dat bir cu fugitii. Cu alte cuvinte, au spalat putina, au luat-o la sanatoasa si picioarele in spinare, fiind din ce in ce mai grele.
Ajungand la locul de bastina, ultimul pericol le-a iesit in cale. Se pare ca faptele lor de pe drumul pierzaniei din tinutul brasoavelor nu fusesera date uitarii. Unul dintre clovni i-a urmarit pana la poalele bucurestilor, unde intr-o intersectie bine cunoscuta de pe calea lui Stefan cel Mare au fost opriti din drumul lor covarsitor. Motivul : piedica in calea lui Stefan cel Mare (mare dregator, strateg si om politic in Moldova timpurie), astfel incurcand traficul carutelor si carelor pe atat de importanta axa a comertului autohton.

Dotat cu viu grai, calitati oratorice iscusite si o privire blajina, haiducul Aragorn sapte cai sau cavalerul 'al mai mare a reusit sa scape din ghearele clovnului deghizat, luand drumul circului de pana atunci. Totul a revenit la normal. Eroii nostri traiesc si astazi, spunand povestea stranepotilor cu acelasi talc si elocventa de pana acum. The end


Pilda : nu trage ursul de coada, ca s-ar putea sa intoarca si celalalt obraz

"Luptam pana cadem..." A.B.

Pregatirile de lupta erau pe sfarsit.
Armurile de un Luciu in care iti puteai vedea barba sura, nasul borcanat si ochii ceacari, atat de curate erau. Caii tesalati, pur-sange arab, pregatiti sa indure cele mai groaznice lovituri de lance, avand pe ei armuri sofisticate cu matasuri dintre cele mai fine, totul parca era rupt din basm. Vitejii erau trei la numar, doi cavaleri si o printesa, iscusita in trasul cu arcul, cu o dexteritate atat de mare incat putea nimeri de la posta Titan albina poposita pe o floare in parcul Cismigiu. Unul dintre cavaleri, bun manuitor de sabie si palos, nemuritor la origini, insa cu o slabiciune nedescoperita de nimeni, iar celalalt detinand o forta coplesitoare in pumnii zdraveni, batuti de lupte si de vreme, cu un buzdugan ciobit de-atatea capete sfaramate. Armurile nu erau unele obisnuite, aveau puteri magice, infaptuite din solzi de dragoni disparuti , ramase mostenire din mosi-stramosi pe vremea cand mesterii erau greu de gasit in acele tinuturi. Moralul era ridicat, darzenie si vitejie aveau deja din bataliile castigate, nimic nu ii putea opri.

Momentul dramatic era in apropiere. Frica nu era nici pe departe ceea ce simteau ostenii. Strigatul de lupta ("luptam pana cadem") le tot revenea in minte, atat de clar si izbitor, incat nu-si puteau lua gandul de la el.
Fara a mai sta la vorbe, trecura la fapte, si incalecara pe cei 75 de cai putere, cu un singur scop. Doborarea gigantului adormit din cetatuia Brasovului, cunoscut pentru raidurile prin oras, in goana dupa odraslele satenilor. Capcaunul obisnuia (trezit din somnul sau dulce de tinerii flacai ce se maimutareau in mijlocul cetatii pe sunete demonice), sa coboare in oras, in cautarea neghiobilor ce l-au trezit, spre a-i infuleca dintr-o singura inghititura. Frica dainuia pe strazile brasoavelor precum ceata pe strazile londrelor. Nici tipenie de om in miez de noapte.

Erau ceasurile opt moment in care cei trei viteji poposira la han. Drumul lung devenise obositor, era timpul sa-si aseze oasele pe o blana de urs, un pocal de vin si-o halca de carne. Zis si facut. Trecu un ceas, trecura doua, veni momentul sa paraseasca barlogul, in cautarea bestiei. Si uite asa, o luara ei la pas, zalele zuruind crunt, cu o lene miseleasca. Drumul era anevoios dar cautarea dihaniei trebuia dusa la bun sfarsit. Intreband un olog lipsit de vedere si dantura, acesta le arata drumul spre livada, locul unde a fost zarit gigantul ultima oara.
Fara izbanda insasi, piatra fiind singurul lucru intalnit pe calea livezii.
Un pic demoralizati, ei luara drumul poienii, alt indiciu spre gasirea trufasului. Iarasi, fara succes, spre poiana gasind numai flacai si satence, dornici de o clipa de romantism la lumina lunii.

Era timpul sa se intoarca la han, proviziile fiind pe terminate, spiritul scurgandu-se din trupurile lor precum sangele prin rana provocata de palos.
Dupa ce si-au recapatat fortele, miracolul s-a intamplat :
Alti patru cavaleri in cautare de zdrahon ii luasera urmele, si erau pe punctul de a-si intersecta caile. Astfel, reintregindu-se ostirea, sapte voinici precum cei sapte magnifici au pornit spre cetate. Ajunsi acolo fura intampinati de singurul supravietuitor atacului bestiei, cu sucul vietii curgandu-i de la tample pe pieptul dezgolit, spre vintre, bolborosind ceva in maghiara. Era clar, capcaunul se afla inauntru, incoltit fara scapare si cu muzica demonica in urechi, mai era nevoie de un palos puternic la gat, un buzdugan izbitor la teasta, si-o sageata fix in inima. Dupa toate acestea, capul urma sa-i stea unde i se aflau picioarele. Dar pentru ca lupta sa ia loc, mai era nevoie de un drum la han, forte noi, merinde, ascutirea sabiilor si aprinderea tunurilor. Fiindca numai asa puteau sa doboare cetatea, cu tunurile.

Unul dupa unul, masinariile distructive se duceau pe apa sambetei, fiindca se apropia ziua de duminica. Parcurile deveneau din ce in ce mai primitoare, strazile din ce in ce mai neincapatoare, si drumul cu cat mai intortocheat, cu atat mai plin de ciudatenii.
Duminica sfanta, zi in care lumea se lasa de orice munca ar avea de facut, se catara pe acoperisul unei case parasite, in asteptarea scoborarii stelelor si bineinteles, a ursului ...

Va urma

Pitici

Am boala pe oamenii din metrou. Si dimineata, cand pleaca la munca, si seara cand se intorc. Sunt urati, put si aproape ca ma deprima. Se tarasc prin transportul in comun subteran cu telefonul lor muzical dat la maxim, pe post de acordeon, scobindu-se in ureche cu unealta lor preferata, unghia de la degetul mic. Partea buna? In RATB e mai rau.

Dupa ce:

- un mos a tinut sa-mi povestesaca, vreme de 3 statii, ca vine de la Brasov sa inregistreze echipa locala de sah in campionatul national, la federatie, in ultima zi, in ultimul ceas, si ca deja e in intarziere si habar nu are unde e federatia, moment in care am varsat o lacrima, din ureche, pentru miscarea sahista brasoveana. Oare exista violenta in sah? Fault? Nu-ti convine cum a mutat adversarul? Pleau! Pion in gat.;

- si un alt mos mi-a vazut legitimatia de serviciu cu care ma jucam si tinea mortis sa imi spuna cum firma la care lucrez este responsabila pentru moartea neagra, topirea calotelor polare si viitoarea preluare a puterii mondiale de catre cartite modificate genetic. I-am spus ca sunt un simplu paznic si ca n-am treaba cu masinatiunile din birourile de la ultimul etaj.

.. am avut iarasi deosebita placere ca, vreme de 3 statii, sa fiu martorul unui moment deosebit. Ce poate fi mai frumos decat o tanti trecuta de varsta a 4-a care a descoperit minunea tehnologiei si o pune in aplicare jucand Sarpe pa telefon. La viteza 1. Cu mine langa ea.

De felul meu antisocial, nu imi place sa ma holbez in dreapta sau in stanga, in ziare sau in pagini 5. Eu folosesc metoda ‘am o dimineata proasta’. Daca expresia fetei e cat de cat fixa si suficient de sictirita, riscul de a fi deranjat de fosti, actuali sau viitori asa-zisi colegi (a se citi drone) este minim. Dar tanti de langa mine a reusit sa-mi acapareze atentia complet. Nu stiu cata lume stie, dar Sarpele la viteza 1 nu se misca. Decat o data pe minut. Si atunci te anunta inainte. “Vezi ca o sa fac la dreapta. Vezi ca mai e putin. Acusi fac la dreapta. Ceea ce ar trebui sa stii din moment ce tu ai apasat pe tasta. Hai, facem la dreapta? Esti gata? 1, 2.. 2 si-un pic. 3 fara un sfert. 2 si sase septimi. 3 fara caciulita. Tre. Treeeeeeeeeee. Trei.”

Fascinant. Unde mai pui ca am vazut ca o sa moara cu o ora inaintea ei. Am fost la un pas sa-i smulg telefonul din mana. As fi asteptat cu interes intalnirea cu baietii de la Scorseze Security. Ca intre paznici. Oare ei stiu ca Scorseze nu se scrie asa? Sau ca Scorsese a luat in sfarsit Oscarul, la a 6-a nominalizare, pentru ca toata lumea stie ca nu o mai apuca pe a 7-a? Pentru ca o sa moara. E batran.

Ceea ce ma aduce, firesc, la viata ascunsa a mogulului media Ovidiu Lipan, infatisat mai sus intr-o imagine apoteotica. Baterist, om cu par alb si rochii de aceeasi culoare, proprietar de teatre. Doua. Care ii poarta numele. Manipulandu-i din umbra pe cei mai tineri membri ai societatii noastre, inserand in piesele de teatru mesaje subliminale precum mugur (de marijuana) de fluier sau ochi negri, ochi de (am avut si vom avea mereu boala pe) tigan. Om malefic, personaj al lumii interlope, cel zis Tandarica, cu moaca lui de Getafix, merge peste tot insotit de ansamblul muzical de badigarzi “10 prajini”, numiti astfel pentru ca sunt 10 flacai. Cat niste prajini. Feriti-va de omul in alb, caci el aduce pierzania. Rochia aia alba ascunde mai mult decat o burta. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.

Gay is ok ! Aaaight !?

Dupa cum ziceam la Ota, gay is ok.
Si videoclipu asta ne demonstreaza. Sau nu !?
Raspunsuri si pareri pe adresa redactiei, comment on it adica. Sunt curios de reactii. Mie mi se pare caterinca videoclipul.
Plus ca sunt prea spart sa scriu ceva, asa ca enjoy the full gayness of this video.


P.S. "...it's not a burning cross, it's a flaming cross"





Am revenit asupra postului, pentru a satisface dorintele masculilor heterosexuali, pasionati de ceea ce urmeaza (atentie, poate provoca dependenta):

Lectia II, maimuta urbana

De ce maimuta? In primul rand, monkey business = maimutareala p-aromanski. Si cum fiecare dintre noi s-a lovit cel putin o data in viata de expresia asta, atat de plastica la origini, m-am gandit ca e o buna idee de inceput. Pana la urma urmei, ne tragem din maimute in teoria lui Darwin. Sau din basme in teoria Sera (stiti basmul cu sarpele, marul si magicianul).
Sa luam termenul maimutareala.

MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie, schimonoseală, strâmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o ~ obişnuită de-a ei.)

Destul de exacta descrierea actiunii, nu? Mi-au provocat rasete cateva regionalisme si arhaisme, cum ar fi "pârţag", "fasoleală", "izmeneală", dar in rest, cunoasteti termenii.
Acum sa venim cu definitia aferenta maimutei, si anume :

MAIMÚŢĂ, maimuţe, s.f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformaţia exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente şi sociabile, cu un spirit de imitaţie foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obişnuieşte să imite pe alţii

precum si

MAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.

pun pariu ca pe ultima n-o asteptati. Scuze "damelor de companie" daca le aduc ofensa prin aceasta conotatie a termenului [momâie sau sperietoare tot una cu târfa!? :)) ].

Termenul de maimuta este folosit in vaste domenii. Corporatii (corporate monkey), mecanici (grease monkey), chiar si flatulenta (monkey claw), glume de fratie (monkey mask), pana la o monkey girl care e dispusa sa faca un fatal monkey attack. As putea continua la nesfarsit, dar va las pe voi sa deslusiti misterele expresiilor ce au in continut cuvantul "monkey".

Si uite asa, maimuta urbana (prin maimuta urbana a se intelege tipul de adolescent trecut prin ceva experiente de viata, cu o gandire dezvoltata, pe mai multe planuri, dar totusi nefinisata indeajuns, dornic sa cunoasca din ce in ce mai mult, sa-si extinda orizonturile, sa se descopere in primul rand pe sine , apoi pe cei din jur, sa invete din greselile altora, cu alte cuvinte, sa-si defineasca personalitatea precum sa-si cizeleze comportamentul) o ia la pas prin capitala, in cautare de locuri nedescoperite, ascunse, pastrate intact in timp, cu o istorie sau nu, locuri care sa spuna ceva.
Bulevarduri, parcuri, teatre si muzee, zone parasite, industriale, gradini si palate, mereu ceva diferit si inedit. Odata gasite, satisfactie maxima. O astfel de activitate nocturna ar trebui practicata saptamanal daca nu zilnic, spre relaxarea si hranirea persoanei interioare.
Pasaje alambicate acoperite de vitralii, statui luand forma demonilor, centrale termice ce ascund in spatele gardului povesti de groaza, poduri peste podeturi , diferite intre ele, alei intunecate prin zone centrale, pastrand aerul burghez al Bucurestiului de altadata, o multitudine de graffuri semnate PISIC APAT RATA (geniale), steciluri cu mesaje ascunse, bine definite.

A reinceput sa-mi placa Bucurestiul. In sfarsit, acest moment il astept de ceva vreme. Orasul este din ce in ce mai viu, mai graitor, se afla intr-o continua transformare, Bucurestiul este asemeni unui fluture, de la stadiul de larva pana la minunatia de vietate ce isi ia zborul primavara. Simt nevoia sa-l cutreier sa-i aflu povestea. Sunt ca o maimuta la zoo, care primeste banane de la vizitatori, uitandu-se mirata si intrigata precum un copil nou-nascut.

Astfel cred c-a aparut fotografia urbana.

Sa abordam subiectul maimutarelii.
Parerea mea este ca zilnic ne maimutarim. Unii mai mult, altii mai putin, dar cu totii ne luam portia zilnica de maimutareala. Poate nu o aratam, dar cu singuranta undeva inauntrul nostru, ne schimonosim si ne "prostim" cum ne place, ne fandosim, facem fite si nazuri dupa bunul plac, de parca am fi cei mai rasfatati copii din lume. Fiindca defapt, asta si suntem nu? Niste mari copii, asteptand sa iasa la joaca. Locul cu nisip din parc s-a transformat in club, expozitie, restaurant, teatru, strada iar galetusa si lopetica din care ieseau atatea forme, in aparat foto.
Trebuie sa imortalizam momentul. Cam asta e ideea de baza. Fiindca memoria e pe duca, de povestit parca nimeni nu se mai pricepe, cum altfel sa ducem aceasta mostenire mai departe ?

Termenul de maimutareala ar putea duce cu gandul la "prosteala" in sensul negativ. Scopul folosirii lui nu e acesta, ci de a descrie distractia, amuzamentul si iesitul din rutina, de care avem cu totii nevoie. Greseala facuta adesea este maimutareala dusa la extrem. Doza de maimutareala trebuie administrata dupa o anumita reteta. Reteta si-o face fiecare, in functie de starea in care se afla. Trebuie sa fim niste maimute educate, cu bun simt si bun gust, sa ne alegem locurile in care ne maimutarim, si cele in care o tinem pentru noi. Asta separa maimutele de maimute...


De data asta, va las cu pilde vestite ale unor oameni mareti, si anume :

"Viaţa e lungă dacă e plină… s-o mărturiseşti prin fapte, nu prin timp." Seneca

"Ceea ce este în puterile noastre să făptuim, aceea este în puterile noastre să nu făptuim." Aristotel

"Nu vorbi şi nu face nimic rău nici chiar când eşti singur. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii." Democrit

"Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac." M. Eminescu

Ora de biologie, lectia : Calul

Fie ca ai un cal mort in gura, alergi ca un cal de cursa lunga sau te distrezi ca caii aia mari, inevitabil te lovesti de un cal. "Ai fost atins de un cal sau ai atins vreodata unul?". Daca nu, nu e timpul pierdut. Caii sunt printre cele mai pasnice vietati de pe Terra, mananca mere si zahar, au par lung si matasos, uneori poarta ochelari si de cele mai multe ori dau un salam foarte bun. De Sibiu. Capitala culturala europeana a cailor. Unde ne-am petrecut Revelionul integrarii in Absolut (votka).
Sa revenim, caii de-i vezi in filme cum ar fi The Good, the Bad and the Ugly , Lassie, Viata la bloc (nu exista pe imdb) sau Black Beauty. Caii pot fi animale de companie, dame de companie precum si manageri regionali de companie. Nimic nu poate opri un cal naravas.

In fiecare dintre noi zace un cal nedescoperit, ce asteapta sa-si demonstreze calitatile si aptitudinile deprinse inca de mic. Unii dintre noi reusesc sa il scoata la iveala. Si aici e partea frumoasa. Indemn : ...pentru calul din tine! (punctele de suspensie pot fi inlocuite cu orice brand, produs, serviciu).
Cei mai norocosi dintre noi reusesc sa imblanzeasca bestia, devenind un tot unitar, cu efecte benefice. Ajung sa strabata munti si vai, mari si campii in atingerea scopului pe care si-l propun, altii sunt mai slabi de inger din pacate. "Imbratisati calul din voi!"
Caii se hranesc foarte usor. Mere, cuburi de zahar, carte, muzica, vicii. Unii cai sunt de curse, iar altii de prasila. Calul trebuie educat, de aceea s-au inventat scoli, licee si facultati, pentru ca patrupedul sa devina din ce in ce mai invatat, sa capete experienta si sa-si creeze un viitor. "Calule mananci ovaz? Mie-mi vine sa ma ..."

Martoage sau ponei, stallion sau pur-sange arab, mustang sau marghioala, fiece cal are o personalitate. Unii sunt demni de urmat, altii sa urmeze. Calul ti-l faci tu. Este foarte simplu. Iei una bucata cal, scoci, caracter, vointa si tupeu, and there you go.
Puteti opta pentru mai multi cai, totul depinde de scopul in care doriti a-i folosi. "Cu un cal nu se face primavara"

Ideea de baza este urmatoarea : cai verzi pe pereti, calul de dar nu se cauta la dinti, calul batran face ciorba buna, precum si se uita ca calu' la poarta noua. Caii au revenit la moda, cu accesorii sau fara, sunt un simbol al buna-starii precum si al inaintarii pe scara ierarhica.
Se pot intalni in pantofi cu toc, la sacou, sport sau casual, funky-fresh sau junkie style.

Spre incheiere, si drept omagiu cailor, doresc sa postez urmatoarea poza cu link spre un giftshop dedicat iubitorilor de cai. Enjoy



Pilda : "calu'-si schimba parul, da' naravul ba!"
"calul bun trece primejdia rea"
" Cogito, ergo sum cabbalo"

pumn in gat

Pumn in gat.
Multi au auzit dar putin stiu. Multi au intalnit forta eliberatoare dar putin pot spune ca au inteles-o. Trebuie deci sa-i edificam pe cei mai putin familiarizati in privinta acestui element definitoriu al subculturii
Pumnul in gat este o actiune, un procedeu semi-violent, o forta a naturii umane daca vreti. Voi descrie foarte precis exact ceea ce inseamna pumnul in gat pentru a nu exista viitoare neintelegeri cu privire la folosirea si punerea in aplicare a acestuia, precum si cu privire la corecta efectuare a procedeului.

In primul rand trebuie facut un pumn, de preferinta cu mana dreapta pentru dreptaci si cu mana stanga pentru stangaci (pentru cei ce nu au folosit sau nu folosesc pumnul in viata lor de zi cu zi, tin sa precizez, si chiar sa subliniez, necesitatea corectitudinii formei pumnului – a nu se gresi mai ales in pozitionarea degetului opozabil, prin pozitionarea acestuia in spatele celorlalte degete) In al doilea rand trebuie efectuata o miscare a bratului, pe un plan orizontal , tinand pumnul pe o traiectorie perpendiculara pe gatul persoanei ce reprezinta tinta finala a pumnului in gat. Punctul de impact nu trebuie uitat fiind deosebit de important. Locul unde este aplicat pumnul in gat este poate cel mai important element al actiunii in sine deoarece prin acest element pumnul in gat se deosbeste de orice alt pumn de natura „comuna”. Locul ideal se afla in partea laterala a gatului, iar pozitionarea pumnului este ideala exact la mijlocul distantei dintre maxilar si umar.

De ce trebuie aplicat pumnul in gat in acel loc? E foarte simplu: daca o persoana primeste o lovitura cu pumnul in partea din fata a gatului unde se afla si asa-zisul „mar al lui adam” (elementul distincitv central al unui domn ce vrea sa para a fi ceea ce nu este... aviz unor indivizi ce tin prea mult la sexul opus si la alcool si la obtinerea acestora in acelasi timp si in cantitati din ce in ce mai mari...), acea persoana se poate sufoca si chiar lesina in urma loviturii primite; daca lovitura este aplicata in ceafa persoanei, exista din nou pericolul unei pierderi a cunostintei sau a unor contuzii si traume ce pot provoca efecte negative ulterioare; un pumn in gat ce isi atinge tinta nu poate provoca altceva decat neplaceri de moment – o repetare a procedeului poate fi necesara, caz in care efectele vor fi de mai lunga durata si de o intensitate mai mare putandu-se compara cu o febra musculara.

Trebuie discutat si asupra utilitatii si a necesitatii pumnului in gat pentru ca aici se va observa importanta acestuia. Pumnul in gat poate parea la o prima lecturare a acestor randuri inca o scorneala a unor minti geniale dar inutile care au mai produs concepte precum sida, lepra sau pop. Traim intr-o societate democratica (sic keke) si fiecare are dreptul la o opinie chiar daca este una gresita si bazata pe o ignoranta totala sau pe incultura si lipsa de bun simt a acelor care si-o creeaza.
Pumnul in gat este foarte important! Este un desteptator social si un semnal de alarma. Spun aceste lucruri deoarece se intervine cu pumnul in gat in momentul in care destinatarul acestuia nu se mai afla in acelasi univers cu ceilalti. Sa nu sariti asupra mea, caci ma pot justifica! Nu vreau sa afirm in nici un caz ca as avea pretentia de a defini universul social „normal” sau „acceptat” de societate sau de subgrupurile in care cu totii ne desfasuram activitatea... nici pe departe!

Tot ceea ce zic este ca tine totusi de bunul simt al fiecaruia sa isi dea seama cand cineva face afirmatii total eronate sau a luat-o pe un drum gresit (ma refer aici la relatii sociale, vicii, anturaje, ideologii sau actiuni de masa). In acest caz pumnul in gat este unealta cu care se poate exercita forta coercitiva a bunului simt din cadrul fiecarui grup de prieteni sau de colegi, sau chiar din cadrul unui grup social mai mare precum o generatie sau elemente ale acesteia. Prin pumnul in gat se trage un semnal de alarma si se atentioneaza in acelasi timp persoana care a luat-o pe drumul gresit ca ar trebui sa se mai gandeasca daca ceea ce face este bine sau nu. Daca refuza acest lucru, solutia este repetarea procedeului pana la momentul aparitiei sentimentului de febra musculara despre care am mai vorbit.
Pentru persoane mai incapatanate acest sentiment va persista si va fi un „constant reminder” ca ceea ce facea nu este bine si nu poate fi acceptat de cei din jurul sau. Trebuie mentionat ca prin acest concept nu se face nici o incalcare a nici unui drept cetatenesc sau a unei libertati reglmetate prin constitutie, deoarece pumnul in gat se poate folosi numai intr-un cadru cu un anumit grad de intimitate si afectivitate, unde o astfel de interventie se bazeaza pe relatii sociale stranse si temeinice. Cam atat pentru prima expunere oficiala a pumnului in gat.

P.S. ar mai trebui adaugat un lucru: se poate folosi pumnul in gat si in situatii in care poate produce un anumit tip de umor, precum cel de situatie sau de caracter. De exemplu: la o adunare de prieteni un pumn in gat poate aduce veselie si amuzament deoarece pot exista persoane care sa detina gaturi predispuse la pumn in gat (prin gat predispus se intelege un gat inalt si zvelt, de o albeata si puritate nemaivazuta) sau persoane care prin anumite gesturi sa ceara un mic si inofensiv pumn in gat. Dar despre asta vom vorbi data viitoare. Au bient tout mes amis!

p.p.s ar mai fi 18 zile......

p.p.p.s. cand cititi aceste randuri lasati deoparte toate prejudecatile, problemele de zi cu zi, stresul sau orice fel de neplaceri. Luati un moment de repaus si ganditi-va maine e o alta zi in care totul poate deja este rezolvat... daca nu merge urlati cat va tine sau dati un pumn in ceva mai moale, sau un pumn in gat celui ce ve provoaca nepleceri cauzatoare de stres... pentru cineva drag

O pauza...

Zilnic suntem supusi unui anumit stres.
Fie ca e vorba de locul de munca, unde ne ocupam cu bani, oameni, animale, flori sau dinozauri, fie la scoala (aia dintre noi care inca se mai duc), acasa (parintii, pt cei care nu si-au luat zborul din cuib, pot fi un stres major) sau in orice alta situatie sau locatie, stresul se instaleaza. Nu avem cum sa ne impotrivim. Nici nu realizam in majoritatea cazurilor, si uite asa ne trezim cu probleme pe cap, dureri de creier, cearcane, peri albi si sictir total.

Stresul este o boala. Neoficial, dar este. Si nu prea are tratament eficient. Decat in anumite cazuri, insa nu putem acuma sa strangem toti banii disponibili, sa furam din portofelu lu' mama si sa fugim pe o insula retrasa, plina de plamieri si nisip fin, unde nucile de cocos te lovesc in cap in timp ce tragi un pui de somn in hamac. Nu, asta e un vis departe de realitate.
Tot ceea ce putem face, este sa ne retragem intr-un loc (alegeti voi unul, pt mine castile pe urechi in fotoliu) si sa ne lasam grijile de-oparte pentru macar o ora, sa ne imaginam ca totul este perfect si ca suntem inconjurati de prieteni, ca nimic nu ne poate afecta starea de spirit , toate acestea sa le savuram din plin. Fiindca in scurt timp, realitatea dureroasa ne va lovi in tample, cu primul sunat de telefon, prima alarma a unei masini parcate pe locul altcuiva sau ticaitul unui ceas de perete, parca intentionat indicand timpul trecator. Momentul de liniste se va epuiza, vom realiza ca maine este o alta zi in care trebuie sa ne zbatem s-o ducem la capat, poate maine va fi ziua in care vom ceda.

Nu se stie niciodata cand totul se prabuseste. Picajul este atat de brusc, incat nu realizezi ce se intampla, cum de ti se intampla tocmai tie, care cu o zi inainte erai bine-merci, de la ce a pornit si cand se va termina. Poate nu are finalitate, poate redresezi aripile, ramane de vazut.
Cert este ca a inceput, si daca asa se prezinta, nu este deloc placut.
Nu vrei nimic, totusi simti nevoia de ceva, nu poti sa te exprimi in asa fel incat sa nu-i ranesti pe cei din jur, ceea ce simti este un mare semn de intrebare, valorile morale nu mai exista, esti cu totul alta persoana. Absenta, inchisa intr-un univers paralel, unde trairile, emotiile si reactiile de altadata au disparut, cheia fiind aruncata intr-un colt al mintii tale, unde nimeni nu are acces. Si totusi cum scapi din acest mister, unde ceata este indeajuns de groasa incat nu mai vezi nimic nicaieri, totul este un mare gol.

Dar parca exista speranta. Asta te face sa mergi inainte, lupti din rasputeri sa dai un raspuns si reusesti. Aproape ca a trecut, mai e un pic, dar imaginea se limpezeste. Devine tot mai clar ce se intampla cu tine, si primesti ajutor, sprijin, incredere.

Gata, a trecut. Rasufli usurat. Si iei o pauza...

-gandurile acestea au fost asternute pt o persoana speciala : stii ca te iubim si-ti suntem aproape...

Foamea-n gland si fara nerv

All Dentists Go To Heaven
by Winifred Sackville Stoner, Jr.

I don't like dentists, because they hurt me

With horrid bad pinchers as sharp as can be.

They pick at my teeth and scratch in my head

Until I begin to wish I were dead.

But I read in the paper (so I suppose it's so)

That all of the dentists to Heaven will go,

Because they are needed away up there
To make gold crowns for the angels fair.

2 probleme imi afecteaza viata. Ambele incep cu D si sunt de ocolit.
Dieta. (drastica)
Dentist. (durere)

Sunt la dieta punct. Nu intram in detalii, azi am mancat numai fructe si ma bate o mare foame-n gland. Visez la shaorma din Floreasca si meniuri Crispy Strips. Alege mare vorba bogatului.
Rezist admirabil oricum ispitelor intalnite la tot pasul (Romania-fast food nation), poate ajung Ca CheChe (buza umflata).
Brb 2 portocale si-un kiwi... (idle for 3 minutes)
Back. Gata si cina. O sa ma culc gol. (in burta)

Molar pozitia 26. Asta e dracu mai nou. Pielicica aia din cavitatea ... asa, pe nume NERV a trebuit scos. Definitiv, fara drept de apel sau revocare. L-am vazut, i-am facut cu mana, s-a dus pe apa sambetei. Insa nu acesta a fost finalul. O a doua vizita pentru a verifica radiografia s-a petrecut astazi. S-a lasat cu fire, dureri si alta radiografie (am mare incredere in doamna doctor stomatolog, ne stim de ceva vreme, eu cu ea, nu ea cu mine, ultima virgula am pus-o just for fun,). Durerea este mea culpa, fisa metalica a facut zdrang! prea tarziu, dracul n-a mai putut fi salvat, ogoarele au trebuit parjolite, fantanile otravite, femeile si copii au scapat.

Cea de-a treia vizita si ultima, cu scop medical se va petrece la finele oribilei zile de luni, totusi nu chiar asa de oribila, apropiindu-ma de tara celor 21 de lalele, femei ieftine pe bulevarde (bulevarduri?) rosii si cafenele cu iz de plante.

Odata cu trecerea maleficiei (maleficii?) zi de luni ambele mele probleme vor lua sfarsit, dracul imi va fi captiv sub strat de calciu, obturat de razele soarelui, iar stilul alimentar va intra in saptamana de "pauza". In viata mea se va reinstala armonia si echilibrul. Dinozaurii vor deveni mai buni si noptile mai calde.

Acestea fiind spuse, ma retrag sa-mi continui zborul lin pe covorul fermecat (geana pa somn), unde nimic nu doare si nu ti-e foame.

Somn usor doamna doctor...

Pilda : daca un dinte iti face probleme, apuca-te de slabit !

[MASS] Citeste neaparat ! poti salva un suflet

"...Spre Brasooooov ?! tipau plamanii tanarului artist in urma cu doo weekenduri. Mirati se uitau satenii carora li se adresa intrebarea, fiindca masina se indrepta in alta directie. Spre IAD! Sau iadul pe pamant aka Campulung Muscel. Retea oha, pustiu ca drecu, polei mai rau ca pe Floreasca, prapastii peste baraje de acumulare pe taramul diavolului, si pe deasupra, masini total nepregatite pentru drumul de munte conduse de soferi afectati.
Inceput de sfarsit perfect.

Totusi tinerii drumeti echipati cu d-ale gurii si d-ale sufletului au reusit sa infrunte vitregiile naturii, pentru a ajunge intr-un final in Purgatoriu aka Voina, unde au fost intampinati de cabanierul Cerber, un iscusit guru montan dotat cu o luntre marca VW Golf, cu care a reusit sa faca acrobatii de inalta precizie in panta si in rampa in conditii de patinoar.

Usor usor, cei 7 magnifici s-au stabilit in camerele de tortura, au despachetat cele nefolositoare calatoriei (haine, sabii laser, lanterne, alcool) si s-au apucat sa traga matza de coada, capra de urechi si dracu de coarne. Trecu o ora, trecura doo, totusi pohta de aventura iesea la suprafata. Astfel, prin sange sudoare si lacrimi (peace G.B.) unul dintre ei, doritor de sporturi extreme (entorse, luxatii si fracturi) a reusit sa-si faca loc printre golemii de la Viitorul Jilava (si ei in asteptarea celor de apoi), cu unic scop de a-si gasi eul liric in padurea marginasa. Dar fara izbanda, Cerber-cu-un-pas-inainte ferecand portile spre "pursuit of happyness" la miaza-noapte. Prinsi in capcana, cei 10 negri mititei nu au avut incotro. Si-au scurs orele ramase si creierii pe teren neutru, cu steaguri de gard, muzica buna si OCB.

Ceea ce a urmat a fost sters din memorie precum trecerea radierei peste o foaie scrisa in creion Rotring (mina HB duritate 0.9, k alea scriau cel mai bine), semetii fiind sub stapanirea Necuratului (era noroi). Dimineata de apoi le-a fost ultima. Ultima masa, ultimul drum.

Ceea ce se stie despre ei sunt numai zvonuri, cum ca l-ar fi infruntat pe Scaraotchi, ar fi daramat muntele cu tunu sau ca ar fi fost la Mickey D's in Pitesti. Totul ramane un mister, inconjurat de mult fum si ciocolata...

Pilda : Daca nu ai ce cauta undeva, acolo ti-e locu"


Trimite povestea la cel putin 25 de prieteni din lista, altfel, diseara in al 12-lea ceas, unul dintre ei va pune stapanire pe sufletul tau si n-o sa se mai auda de tine in vecii vecilor, amin. Doamne ajuta !

P.S. Drumul spre biruinta e presarat cu plante halucinogene.

Mărţimă-tii

Of. 1 martie. Prima zi de primavara, in care a inviat Hristos si ciocnim oua. Si dam cadouri dubioase femeilor. Pentru ca o femeie l-a adus pe Hristos pe lume. E logic.

Si ce cadou dubios mai potrivit, decat un spanac in varf de ac, cu un snur rosu si unul alb, reprezentand sangele Mantuitorului, respectiv albul ochilor sai.

Astazi, intr-un sat undeva in aceasta tarisoara, un flacau ajuns la capatul puterilor a casapit o consateanca cu un martisor, in timp ce i-l punea in piept. Se pare ca plavanul a vazut rosu (si alb) in fata ochilor, si a infipt acul martisorului adanc, adanc, pana in plaselele tinerei domnisoare. Nimeni nu a putut interveni pentru ca restul satenilor formasera un cerc in jurul celor doi si se amuzau de mama focului. Cred. Asta e genul de stire pe care as vrea sa o aud azi.

Exista si parti bune. Azi e singura zi cand, ca roman, ti-ar fi fost mai bine moldovean. Pasamite acolo la ei, la nord-est de Mississippi, fetele fac cadouri baietilor. Am aflat asta pe o cale stupida si tipica: inca la munca, o fata a intrat in sala de conferinte in care ma aflam pentru a ne servi cu bomboane, pe mine si pe celalalt flacau prezenti in incapere, ignorandu-le pe fete. Cand a plecat si una dintre colege a remarcat „e moldoveanca”, ghici cine a fost singurul care a ras, zgomotos.

Sau ca atunci cand, poate ati auzit, poate nu, niste insi mai nefericiti, sase la numar, au cazut in Pipera cu o macara, sau macaraua peste ei, rezultatul find 6 oameni mai putin pe pamant. Intamplarea a facut ca accidentul sa se petreaca in imediata vecinatate a locului meu de munca. La auzul forfotei de afara, toate colegele au dat buzna la geam, sa nu piarda cumva vreun eveniment monden notabil. Vreun cal Balan violand-o pe Andreea Balan, de exemplu. Evident ca n-au vazut decat ketchup si ramasite de om strivit. Moment in care eu de colo, in totala ignoranta, le strig „Da ce e ma acolo, se da ceva moca?”. 23 de ochi s-au intors catre mine. Am si o colega cu un singur ochi, si de aia. Si s-au uitat urat. Mai ales ochiul ala care era singur pe toata fata aia. De acolo ala ieseau raze verzi. Veninoase. Speriat, am pus mana pe primul martisor, un cosar, si i l-am infipt in ochean. Si-am incalecat pe o sa, si am tinut mărţiş sa mananc niste mărţipan si am dat pinteni calului Balan. Adevarat a-nviat!

Ziua mortisoarelor

A venit si mortisorul. Juma de zi a trecut, mai ramane partea importanta. Si anume, intalnirea cu fetele, fiindca programul se termina la 18:00. Mortisoare peste mortisoare, tarabe scoase-n strada una langa alta, care mai de care cu kitschuri cat mai mari, culori cat mai vii, sa iasa in evidenta. Nu le suport. Nu-mi place niciunul. O-ri-bi-le !
Daca ar fi sa aleg un mortisor, m-as duce la Muzeul Taranului Roman. Macar acolo sunt facute cu gust, sunt autentice si originale (da e pleonasm, dinadins). Din pacate, e departe de mine. Raman la alternativa de a alege un kitsch. Totusi unul cat mai subtil, sa nu fie nici prea mare nici prea mic, optional simbolizand ceva. O zodie, un cosar pt noroc, o potcoava (mare, de cal), un drac cu flori, ceva sa fie acolo. Ca deh, trebuie ! E ziua MORTISORULUI ! (o urasc ! )
Flori. Cel mai bun mortisor dupa parerea mea, florile. Miros frumos, sunt estetice, si mor repede. Nu raman intr-un raft, sa le gasesti peste 2 ani, sa razi ce mortisor CHICIOS ai ales.

Am ales lalele. 21 la numar. De ce ? Fiindca erau toate pe care le mai avea. Vroiam 25. In fine. Si orhidee. De ce ? Fiindca au miros placut. Si fiindca ii place lu mama ! Am luat si 2 kitschuri de mortisoare, un ansamblu floral din pastic, cu 3 trandafiri si-o inima X 2. De ce ? Fiindca m-a facut sa rad (sper sa aiba acelasi efect asupra beneficiarelor :)) ce exprimare rupta din contract).

Mai am o ora jumate, si incepe chinul. Nu am luat niciun mortisor fetelor fiindca nu mi-au placut. Dar se vor sparge multe oale-n capul meu. Diseara. Daca ies. hmm..dar nu ies :). Parca as iesi totusi, e joi si the usual party u know where.

Cam atat am avut de zis pt aceasta zi de 1 martie muncitoresc.

Fetelor, va doresc sa va sufocati de atatea flori si mortisoare, si voo baietii mei : nu cedati si trageti cu tunu in timpul orelor de program.
Ciao :>