Trafic geam (jam)

Vreau ca tot Bucurestiul sa fie coplesit de potopul de zapada pe care il anunta oficialii citadelei, cu 400 de utilaje pregatite de interventie, 200 de tone de moloz anti-derapare, 700 de muncitori harnici si voiosi, dornici de a face ceva util pentru (ab) urbe (condida) (bulls#!@).

Imi etalez gandurile acestea macabre (fiindca sunt sofer) cu scopul de a provoca o isterie generala pe strazile ticsite de masini si mizerie, pentru un Bucuresti mai alb, mai curat, mai usor, mai feeric.



PS : astept cu nerabdare bradu metalic din piata pietelor sa vad si eu ce inseamna cel mai...sa casc gura si sa zic "ba da mare mai e"
PPS : e sponsorizat de banca Millennium (ce baieti destepti)




BRB, client

Am revenit

Guess who's back ?


Revin cu posturi in forja in curand, ca iar ma plictisesc :D

Rafinament. Lux. Simplitate

"Imaginaţia este începutul creaţiei." George Bernard Shaw


In curand

Brand cu brand se face painea

In secolul XXI, pentru a avea "lipici", o reclama trebuie ori sa aiba o idee geniala, ori sa transmita un mesaj hilar ori sadic, sau trebuie sa socheze. Si cand zic sa socheze, ma refer sa patrunda prin multitudinea de reclame existente, cu produse similare care se pierd in jungla audio-vizualului, sa razbata printre miile de panouri publicitare, sa-ti acapareze vederea si creierul, sa te faca sa analizezi contextul, mesajul, culorile, ideile. As putea sa incerc sa nu dau nume, dar mi-ar fi prea greu.

Surf Dero - genial. Clasicul si oribilul Dero - de care ne aducem aminte cu totii din anii prosperului comunism, cand spala mama la masina automata romaneasca (parca avea nume de fata), cu ambalajul de carton de proasta calitate si desene ciudate pe cutie (scriu asa fiindca nu mai tin minte desenele :P ) - a renascut. Poze stilizate cu artisti romani din veacul trecut, culori vii, fonturi interesante, mesaje subliminale, toate acestea adunate in editia speciala sau de colectie Surf Dero (a-propos, de ce surf?!). Targetul : pe de-oparte middle age, cu reminiscente din trecutul glorios, pe de-alta parte tineri atrasi de ambalaj mai mult decat de produs, de coperta mai mult decat continut, avizi dupa consum mediatic. Nota 10 ingeniozitate!

Exemplele pot continua, mai ales portofoliul Brandient plus multe alte agentii de branding si strategie, publicitate, you name it. In continuare, va las cu niste idei care au avut impact maxim in randul consumatorilor, cel putin asa cred eu.

Adieu..

Emo :'-( sau //_o

Pentru cei care nu si-au definit inca stilul, sunt la mijloc, nu stiu in care oala cu sarmale sa-si bage botu, sau pentru cei ce vor o schimbare, eat this !

P.S. die emokidz






via Vois

cius

Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Am plecat. la mare

Vama Veche - 1 MAImutaresc

Vine. Si e bine. Fiindca de asta avem nevoie. De o plecare, la mare fiind locul ideal pentru eliberare. Eliberare de stres, inhibitii, nervi, munca si incarcare cu nisip, bautura, soare si alte prostii. 1 mai e deja traditie, chiar daca anul acesta se nimereste fix marti, weekendul dinainte e perfect pentru o vizita scurta (dealtfel cea mai placuta). Destinatia : Vama Veche. Da, Vama Veche, pentru ca e cel mai linistitor loc de pe litoralul romanesc, e cel mai sincer, lipsit de priviri intepatoare si sezlonguri impuse (daca vreau sezlong, trebuie pus la dispozitie de hotelul pe a carei plaja te afli, nu sa-mi fie impus contra unui pret - de care nu se pune problema, doar ca idee ma oftic - si in caz contrar, sa se uite lumea la mine ca la ultimul om ca nu stau pe scaunul de plastic, in unele cazuri mai trendoase, din "lemn cu material fin" ce-ti linisteste dosul obosit. Vreau sa stau in cur pe nisip, sa-mi intre pana si-n chiloti, sa beau o bere pe plaja in timp ce aprind un prost, si sa ma doara fix acolo unde stiti voi. Fara griji, fara zahar. Iar astfel de ganduri doar in Vama Veche te trec. Din pacate, in restul statiunilor ma simt ca in Bucuresti. Mai ales in Mamaia.

Unii or sa ma acuze ca merg "la nespalatii aia" ca e mai ieftin, ca nustu ce si nustu cum. Nu este adevarat, absolut toate preturile sunt comparabile intre cele doua statiuni, cazarea la fel (in lipsa hotelurilor de patru si cinci stele/margarete/garofite), lumea difera in schimb. Majoritatea tineri, fie ca sunt rockeri, punkeri, clubberi, junky, retro, trendy-flendy, maimutoi, marmoate, EMO si chiar manelisti. Macar nu sunt treiari si seleuri, gipane si ceceuri care sa marsaluiasca in fita, ca vai doamne ce mi-am luat sau cu cine ma plimb, sa ma vada toti sa-mi faca poze. Nu, si in Vama intalnesti masinile mai sus mentionate, numai ca scopul lor este acela de a se deplasa de la punctul A la punctul B, de a tine bagajele sau sacul de dormit. Am vazut mertane ale caror pasageri isi instalau cortul, masini abia aparute cu muzica rock data la maxim, oameni care stiu sa traiasca si sa se distreze.

Nu spun acuma ca urasc Mamaia. Imi place la nebunie, doar in ideea de a merge acolo la vre-un eveniment de muzica electronica [ ce exprimari am in mine :)) ], la vre-un party sau eu stiu, la gramada, in numar mare. In rest, nu ma linisteste precum Vama, e plina de terase cu manele urland, toti electro-coca umbland nestingheriti cu telefoanele puse pe manelo-mode, ochelari de soare in noapte tarzie pe fruntile haules-baulesilor cu burti gigantice pe care scrie emporio (special scris cu litera mica pentru fake-uri), o lume atat de pestrita in sensul negativ, incat mi se ia si vreau sa plec. Macar in Vama nu ma deranjeaza nimeni, nici macar punkerii aia retarzi de sunt rupti in gura la ora 12 ziua, mancand de pe jos si adunand toate bauturile de pe masa intr-o sticla de 2L, cu care mai apoi sa-si potoleasca setea dupa masa "copioasa". Cheta la colt de strada, tigari cu imprumut, tipe finute cu saluri la gat si sandale, pletosi cu cioc si blungi rupti, emokizi cu care nu-mi intersectez drumul, si astia ai mei. Junky. Cu durere la fiecare pas, tenesi prafuiti si tociti, blugi cazand de pe cur sa se vada chilotii eventual si juma de buca, sparti in gura, rupti in freza, cu side si lepre pe ochi.

Weekendul ce urmeaza se anunta unul bine de tot, cu 2 party-uri la Shire si Suburbia (asta pentru cei interesati), cu aceeasi muzica in Expirat (de 5 ani de zile - incredibil), cu oameni noi si fete cat mai deformate. Abia astept !

Pe saptamana viitoare...

300 de spahii in Sparta !

Asta ma face sa strig filmul 300. "Tonight we dine in Hell...." va las cu un trailer si indemnul : "This is Spartaaaaaaaa!" Mergeti la film, merita ...

spre Amsterdam ! partea 2

...strigam cu totii, fiind pierduti in sensuri giratorii, ronduri si strazi intortocheate din Rotterdam. Spre Amsterdam! "what is the nearest exit to Amsterdam? - well, u take a left, then a right, u get to the crossroad, after the green light u take the ring exit bla bla bla " O mare incurcatura, iar noi fix in mijlocul ei. Gata, gasim, iesim, Amsterdam.

Drum de o ora, lejer, 5 benzi, civilizat, intram in oras, cautand Reijksmuseum, Van Gogh museum sau Waaningstraat. Nicio treaba, stradutele fiind inguste si intortocheate, un fel de Brasov, de 10 ori mai mare daca nu chiar de mai mult, case vechi si noi, totul curat si linistit. Si noi, haoticii, orbecaind dupa hostel. In cele din urma, ne dam batuti si apelam la un taximetrist sa ne conduca. Ajungem la hostel, mai urat decat credeam, camera semanand cu o cazarma din M.A.S.H. cu paturi suprapuse, o masuta unde sa-ti faci si tu treaba, si o baie. Atat! plus 2 alarme de fum, un geam blocat sa nu se deschida si vedere in curtea din spate. Wunderbarrrrrr ! Dar fara panica, scopul excursiei nefiind acela de a ne petrece timpul in camera. Hai prin Amsterdam. Ora : 1.30 Plimbarea incepe. First of all, food ! Burger King, oameni dubiosi, un mut incearca sa se bata cu 3 negri, gata gata sa scoata cutitu. Fugim repede de la locul faptei, si o luam la pas lejer, cald afara, timpul zboara imediat, somn. Ziua asta nu se pune.

Duminica.
Trezirea la 11:30, fuga rapida pana la supermarket pt gel de dus ( genial btw ), pasta de dinti si periute. Ora 13:00, printii ies la petitoare :)) Fuga repede pana la Bulldog sa facem plinul, apoi la cascat ochii. Trece vre-o ora pe la Bulldog, niste spacecakes, niste cafele, devine interesant. Plictisiti de separeul in forma de celula in care stateam, mergem intr-un parc unde mancam niste mexicane, apoi la loc plimbarea. Timpul se scurge iarasi ametitor de repede ( dealtfel intreaga excursie fiind o lupta contra-cronometru ), se lasa noaptea. "Hai pe Red Light District!"

Zis si facut. Cautam centrul. Canale si case lipite una langa alta, masini ce stau sa cada in apa, case pe apa fara perdele sau draperii, totala lipsa de intimitate, la fel si in cazul celor de pe uscat, aceeasi violare a pudoarei, tot felul de natii si nationalitati, care mai de care mai pestrita, biciclete roind in jurul nostru, pe clasica banda rosie ce strabate intreg orasul, chiar si pe cea mai laturalnica strada. Luam la pas intreaga zona veche a Amsterdamului, in cautarea adevaratului centru (gara, muzeul Rembrandt, statuile). Intr-un final, dupa lungi cautari, trecem prin piata mare din centrul orasului, inconjurata de cladiri impunatoare, dar fara a baga de seama si a sta o clipa sa admiram. Nu, noi in cautare de Red Light District. Gasit. Ora in jur de 3.30. Strazile parca acoperite de o ceata londoneza, totul e obscur, femeile parca sunt transformate in monstri, date cu ruj de un rosu tipator, intreaga zona famata fiind de un rosu aprins, camere pe fiecare strada si straduta, iar la fiecare colt, o gasca de negri, aproape strigand "...cocaine, extasy..." Trecem cu greu pe o straduta lata cat 3/4 din mine, unde oamenii se chinuie sa se strecoare pe lateral, de-o parte si de alta numai "birouri" cu angajatele prestand servicii. Tentatia : inexistenta. In cazul meu cel putin, femei urate cu burti de gravide, fete deformate de atata vreme in slujba comunitatii, praf de copt si aspirina din partea dealerilor inventati, ceasul este 4.30. Este timpul sa ne intoarcem in cartierul nostru linistit, in asteptarea zilei de luni, ultima! Scapam din ghearele zonei XXX pt a ajunge inapoi pe Waaningstraat, unde nu vezi masina sa circule iar pasarelele canta pana si noaptea. Mai stam putin in masina, apoi ne intindem in cazarma. Avem un coleg de camera din Dallas, Texas. Nu mai stiu ce am vorbit, cert este ca ne-a intrebat daca suntem din Romania, ma mir ca stia de tara asta uitata de lume. Somn...

Luni
Inca de dimineata, pe fuga, sa strangem bagajele, fiind nevoiti sa eliberam camera. Facem asta, bagam totul in masina, si o luam aiurea pe strazi. Gasim un loc de parcare aproape de piateta noastra, 8.6 e de la 12-19. La 19 trebuie sa fim inapoi pt alti 8e 19-23 (cel putin asa tin minte, poate a fost mai mult). Pizza Hut, chelner gay foarte simandicos, pizza cu smantana in loc de ketchup, plecam. Plimbare prin magazine, Bulldog, stat pe banca, hawaii, se face ora 19. Inapoi la masina, alta taxa de parcare, 2 dintre noi raman esuati pe bancheta.

Inca o mica plimbare in apropiere, plina de ras in hohote, lacrimi in ochi, dureri de burta, diferite stari emotionale, melancolie, extaz, un fel de punct culminant al sederii noastre in Amsterdam. Vine si momentul sa ne intoarcem la masina, s-o luam din loc. Si de aici se rupe filmul, un somn adanc taindu-mi genunchii si pleoapele, pe drumul spre Dortmund, in parcare, in aeroport, in avion si urmat de alte 12 ore acasa. Concluzii :

1. timp prea scurt sau nevalorificat la maxim
2. Romania =/= Olanda
3. trebuie revazut orasul, de data asta cazare in centru

Scurt si la obiect, daca aveti ocazia sa dati o tura prin Amsterdam, mare grija. Peisajul va fura si va treziti ca au zburat 2-3 ani din care nu va reamintiti mai nimic. In rest, oras minunat, civilizat ca la carte, curat si de neratat. Pe data viitoare!

P.S. pozele personale nu au aparut inca, asa ca va las cu pozele altora

Pisica patrata vs. Pisica imbibata in rachiu

Pisica patrata este o pisica. Si este patrata. Bineinteles ca un astfel de animal magic nu exista in realitate... cel putin asa cred (totusi granita dintre realitate si irealitate este una foarte ambigua in cazul grupului social din care facem parte).
Pisica patrata este de fapt un stensil, daca ma exprim cum trebuie sau daca folosesc termenul corect, nefiind foarte la curent cu terminologiile folosite de curentul urban central si asa-zis underground. Pentru mine este un desen intalnit pe pereti. Pereti pe strada (ziduri) si pereti din interior.
Ceea ce face pisica patrata atat de vizibila este insasi natura sa si caracteristica sa fundamentala: corpul ce forma unor unghiuri drepte la care sunt atasate patru membre, o coada si un cap. Capul este cel care ne dezvaluie indentitatea reala a acestui animal extraodinar. Datorita prezentei pisicii patrate in nenumarate locuri frecventate de grupul de prieteni din care fac parte, aceasta a ajuns sa fie indragita si chiar adoptata ca un simbol al perindarilor noastre nocturne cand haladuim prin acest oral atat de drag noua. A devenit chiar un fel de prieten omniprezent la a carui aparitie ne entuziasmam. Absenta pisicii patrate ar insemna o grea si dureroasa pierdere pentru povestea peripetiilor noastre nocturne si de aceea oricine sterge pisica patrata de pe zidul unde si-a facut aparitia merita si va primi un pumn in gat.

Un alt fel de pisica este pisica imbibata in rachiu. Este tot o pisica dar este diferita in mod fundamental de pisica patrata. Este in acelasi timp si necunoscuta marii majoritati a celor ce vor citi aceste randuri si de aceea am simtit nevoia sa va vorbesc despre acest animal. Spre deosebire de pisica patrata, pisica imbibata in rachiu exista in realitate. Deosebirile sunt numeroase dar nu le voi aminti decat pe cele mai importante si mai vizibile. In primul rand pisica imbibata in rachiu nu este patrata. In al doilea rand mediul din care provine este complet diferit decat mediul de provenienta al pisicii patrate. Din acest motiv si locul unde am intalnit-o nu are nici o legatura cu locurile unde se poate intalni de obicei pisica patrata, fiind vorba aici de mediul academic. Cu parere de rau va spun ca nu am intalnit personal acest animal deosebit de interesant, auzind despre pisica imbibata in rachiu in timpul unui curs care se numeste Studii Strategice. De fapt relatarea despre pisica imbibata in rachiu este la randul sau o relatare despre o relatare a unui martor ocular. Prin acest lant de relatari care se mai numeste si istorie orala (precum la stramosii din vechime) a ajuns pisica imbibata in rachiu sa-mi fie cunoscuta.

Dar ce este?
Ei bine pisica imbibata in rachiu este prezentata intr-o lucrare din evul mediu despre metode si tehnologii de asediu, scrisa de un calugar catolic cu un nume ce nu mi-a fost cu putinta sa il retin. In vreme ce pentru vestul Europei acest calugar prezenta masini de razboi destul de complicate si moderne, pentru estul continentului cele prezentate erau mai „rudimentare”. Ce sare in ochi imediat este... ati ghicit, pisica imbibata in rachiu! Aceasta era folosita in timpul asedierii unor fotificatii ca arma ofensiva. In acest moment va intrebati cum era posibil ca niste oameni intregi la minte sa foloseasac o pisica ca arma ofensiva in timp ce in acelsi timp, la nu mai mult de 2000 de km distanta Leonardo Da Vinci proiecta masinarii ce sunt considerate si astazi ca fiind inovatoare. Nu este ceva foarte iesit din comun avand in vedere marele decalaj dintre vestul si estul vechiului continent, decalaj prezent in abosolut toate domeniile.

Dar cum functiona?
Se lua una bucata pisica de casa, se tinea de coada si se afunda intr-un butoi de rachiu. Dupa aceea, de aceasi coada se lega o varianta rudimentara de fitil careia i se dadea foc. Pisica era pozitionata pe o prajina foarte lunga ce era indreptata spre crenelurile sau ferestrele fortificatiei pe care o asediau proprietarii pisicii si al rachiului. In momentul in care fitilul aprins se termina si coada animalului se aprindea, pisica o lua la sanatoasa in singura directie posibila: cea impusa de prajina. Prin astfel de actiuni se urmarea evident incendierea fortificatiei respective. Mai era o alternativa la acest procedeu: daca nu era posibila folosirea unei prajini, pisica era lansata in vre-un fel sau altul catre obiectivul celui ce manuia aceasta arma. Procedeele de lansare nu ne-au fost prezentate si de aceea va las pe voi sa va imaginati asemeanea bazaconii si mai mari. Saraca pisica!

Acum ma intreb daca ar trebui adoptata si pisica imbibata in rachiu in asa fel cum a fost adoptata surata sa ireala si transformata intr-un simbol urban. Caci simbol este, un simbol al neingraditei gradini in care traim si al nesfarsitului izvor de idei care caracterizeaza umanitatea.
Mai am cateva intrebari: de ce nu beau ostenii ei insusi rachiul folosit pentru imbibarea pisicii? (rachiu care i-ar fi facut capabili sa foloseasa fara probeleme prajinile sau celelalte metode de lansare pentru a patrunde in fortificatii); ar fi mai eficient un cal imbibat in rachiu? (un animal mult mai mare care ar provoca mai mult haos si care ar arde mai lent si cu o vapaie mai mare din cauza suprafetei mai extinse ce ar fi putut fi aprinsa in flacari); pisica patrata ar putea fi imbibata in rachiu? ; dupa ce calugarul care a scris despre procedeul pisicii imbibate in rachiu a fost martor la punerea sa in aplicare, i-a dat un pumn in gat manuitorului pisicii? existau centre speciale de antrenament pentru om si pisica si exista un rachiu mai special ce avea proprietati imbunatatite fata de un rachiu ce s-ar fi baut intr-un birt? Si ultima: ar fi fost mai eficient sa se foloseasca o pisica imbibata in rachiu si un sobolan imbibat in rachiu? Pun aceasta ultima intrebare fiind cunoscuta rivalitatea eterna dintre cele doua animale bazata pe raporturi culinare (tin sa va spun ca si sobolanul era folosit cateodatin in rolul pisicii; probabil daca lucrurile evoluau in continuare, s-ar fi ajuns la folosirea unei menajerii intregi in asemenea cazuri de catre societatile estice mai „moderne”)
Va multumesc de pe acum pentru raspunsurile pe care sper ca le veti posta la intrebarile de la sfarsit.

Dortmund, Oberhausen, Arnhem, Rotterdam -> Amsterdam ! partea 1

Zborul cu avionul a fost lipsit de peripetii, fara arabi cu turbane din care sa scoata cuttere si bombe, fara turbulente sa-mi cada masca de oxigen in brate, caderi usoare de cateva zeci sau sute de metri, fara senzatii de eliberare a mic-dejunului in prima buda pe care o vad, tot respectul Wizzair (mi-am schimbat parerea in cazul companiilor low-cost). Sunt o companie ca oricare alta, cu spatiu de picioare mai mic, scaune mai inghesuite, dar cu avioane roz care zboara, uneori mai dau din aripi precum pasarile, se mai aseaza clovni pe fuselaj, dar in rest fara panica. Dupa doo ore jumate de zbor desupra plafonului de nori, in care s-au ciocnit pahare de whisky, cutii de bere, cafele si s-au mancat croissante si alune, capitanul anunta aterizarea in Dortmund. Repede la Sixt pentru masina inchiriata. In loc de 407, surpriza : Mondeo combi. Bartai caruta de masina, loc de picioare cat sa se intinda Ciuhuleasca, 4000 de km pe bord, aproape noua. Prima cheie, centuri, harti, Aufgang, spre Roooooooterdaaam!

Zis si facut, iesim pe autostrada si mergem. Si ma uit pe harta, nu inteleg nimic, dar mergem. Gresit. Spre Austria. Dupa ce bag o cafea rece si-un Redbull, ne indreptam spre Oberhausen. Oberhausen in sus, Oberhausen in jos, iar ne incurcam si ne ratacim. Arnhem e acelasi lucru cu Arnheim, in ciuda diferentelor de scriere. Reluam drumul spre Arnheim (Arnhem). Autostrazi curate, perfect drepte, cu antifonare pentru casele marginase, cai ferate rupte de Romania, deja apar mori de vant, deja ne apropiem de Rotterdam. Pe drum, numai McDonalds, cu reclame ridicate la zeci de metri inaltime sa se vada clovnu malefic. Trecem peste.

Ajungem in Rotterdam. Bineinteles, ratam exitu spre stadion, ne indepartam, dar o luam spre centru. Case aplecate de stau sa cada peste tine, indicatoare lipsa, facem o dreapta aiurea si ajungem in centru. Marunt pentru parcare din parti, creditcard! Bun, rezolvam si cu asta, cautam ceva de mancare, lihniti de pe drumul anevoios (care din 3h-3,5h s-a transformat in 5h aproape, tipic pentru noi). McDonalds in ciuda retinerilor noastre, timpul scurt pana la inceperea meciului precum si foamea-n glanda, peste acestea sa se mai adauge si un oras necunoscut, au dus la prima cina europeana in "restaurantul" clovnului. Oameni de cea mai joasa speta, cersetori, dubiosi, mizerie, hamburger in mana si NOI. Ne grabim spre stadion, parcare : deloc. Dupa lungi cautari, si o coada pana la stadion de 2-3km (evitata in stilul romanesc) reusim sa parcam masina. "Bai, tineti minte unde am parcat-o nu? - Da ma, stai linistit, sa fim atenti cum o luam spre stadion, sa stim sa ne intoarcem tot p-aici. Hai mai repede!" Zis si facut. Drum lung si intortocheat pana la stadion, peste parauri, pe sub autostrazi, intr-un final ajungem. 10 minute intarziere, tipic. Si de aici incep povestile.

Niciodata nu mi-a fost mai rusine ca ma aflu in sectorul de romani si ca sunt din Romania, precum mi-a fost la meciul Olanda-Romania. Toti taranii si meltenii au venit la meci, mancand seminte aduse special, aruncand cu hartii mototolite si stegulete cu Romania in cei ridicati in picioare sa cante, injuraturi peste flegme, bineinteles, stand pe total alte locuri decat cele de pe bilete. Grupul nostru de 5 a fost nevoit sa stea pe trepte, loc unde mai devreme scuipasera "romanii", si nici macar in picioare, a trebuit sa ne asezam pentru a nu-i deranja pe cei din spate care isi odihneau gaoazele puturoase pe locurile altora. Lipsa de civilizatie in cel mai rau mod posibil. Cert este ca dupa 10 min de meci, mie unul imi pierise cheful, vroiam sa plec. ROMANIA ESTE DEPARTE DE EUROPA ! (cel putin unii, fiindca au existat si OAMENI in sectorul roman)

A trecut si meciul, greu. Tipic (cu riscul de a ma repeta, incercand sa evidentiez modul haotic in care s-a desfasurat excursia) ne-am pierdut de masina. Am ajuns intr-o intersectie dotata cu semafor si McDonalds, nerecunoscand nimic. Reluand pasii, facand o dreapta in loc de stanga, masina ne-a aparut in cale. Phiu! Am scapat si de data asta, dar bineinteles in intarziere deja. Spre Aaaaaammmmsterdaaaaaam!

Micul nostru roadtrip avea sa-si gaseasca finalitatea in orasul cel mai libertin posibil, taiat si intersectat de o mie de canale, plin de biciclete si coffeeshopuri, unde pietonii au mai multe drepturi in circulatie decat soferii. Insa nu chiar asa de repede, fiindca exiturile spre autostrada ne erau parca intentionat blocate de politai, redirectionandu-ne spre altele, la fel si ele blocate. Un mare circ. Intr-un final am reusit, Amsterdam - 75km

Va urma...

Am revenit !

Para-pa-pa-pa, para-pa-pa blea, ghici cine s-a-ntors?! Da, trupa de soc, Slinghshot Bros. cu mici adaugiri. Amsterdam - 3 zile. Insuficient timp. Revenim in iarna clar, orasul e de vis. Am vrut sa anunt aterizarea in forta a magnificilor, dupa multe peripetii si povestioare (care vor urma, dupa ce ne stabilim la loc in clasa muncitoare). Pana una-alta, va las cu acest mic filmulet introductiv. Bafta!

infruntarea creierului pe pamant liber...

Cei 5 crai de la rasarit:
*Evil Monkey,*Nemuritorul,*Monkeypunchenator,*Sera aka Marlanul si Ardelea,pleaca in expeditie spre a si infrunta temerile si spre a se infrunta intr o batalie crunta cu creierele subjugate si triste din cauza privarii de libertate.Batalia se va da pe sfantul pamant al libertatii,pamantul tuturor posibilitatilor:si nu! nu este America(bleeee),o batalie ce va dura 3 zile si 3 nopti,3 zile si 3 nopti fara incetare ,fara oprire de tras sufletul sau de analiza a faptelor,o lupta intensa de eliberare totala,ce va lasa in urma haos si veselie,panici si ameteli,zile de recuperare intensiva si fericire in suflet,filme de zis nepotilor si clipe de duh...
Care va fi invingatorul care va supravietuii in calea stihiilor,care va cadea primul si care va rezista ultimul,care va prefera sa doarma si care sa se lupte cu el si cu libertatea.
In asemea haos de nedescris care vor fi prioritatile?sa dormi,sa mananci,sa te speli,sa agati femei?
Cuvantul creierului e suprema arma in acesta lupta,ratiunea si constiintza antrenata in exces poate duce la esec,la pierderea luptei inainte so fi inceput,dar asta nu inseamna inlaturarea lor caci si acest lucru poate duce la pierzanie.
Le doresc luptatorilor mult succes in calatoria lor si la cat mai multe merinde spre orpirea foamei de nedescris si la cat mai multa hidratare.
Sa fie pace si liniste in suflet ca sa fie haos pe campul de lupta,coranul Marlanului sa fie cu voi.
Evil Monkey cand dai de greu aratati coltii si zambeste malefic,lumina coltilor tai va orbii si cel mai aprig dusman siti va lumina calea,amintesteti ca tu esti Evil Mokey.
Nemuritorule,vezi sa nu ti reteze cineva capul,tinel pe umeri si nu uita tu esti Nemuritorul.
Monkeypunchenator,in cele mai grele clipe aduti aminte ca tu detii arma ''pumn in gat'' si te poti deghiza in Donkeypunchenator la nevoie.
Sera aka Marlanul tine coranul aproape si loveste cu el la nevoie si nu uita: Marlanul este un animal de prada.
Ardelea tu sari usor de momentele grele deci nu am ce sati zic decat ca esti un tanar curajos care rezista mult,tine minte ca esti o lepra de om.
Succes razboinicii mei sa va fie lupta grea si victoria castigata.
Sa ne auzim cu bine la intoarcere!

P.S.:pt cei cazuti in lupta sau cei care raman cu sekele in urma calatoriei stiti unde si cum ma gasiti pt consiliere,speram ca nu va fi nevoie.pace!
Inca un sfat:ca sa va prelungiti viatza sau sa va mariti puterea mancati prajitura fermecata,chocolate mufin,mereu cu briketa in mana si gata de atac,nu sti niciodata de unde sare iepurele gras.Sa nui credeti pe cei ce zic ca cine alearga 2 iepuri nu prinde nici unu,poti sai prinzi pe amandoi si uneori poti sa pleci cu gandul de a prinde 2 si sati cada in plasa 3!use the sfortz!

Mickey D's vs. taranul roman

Tocmai am terminat de citit "Blog Marketing" de Jeremy Wright. Interesanta carte, ofera o privire de ansamblu asupra puterii blogului, si mai ales, beneficiile blogului in activitatea firmei. O recomand fie din pura curiozitate, fie pentru a defini strategii de marketing ale firmei, fie ca un ghid pentru noii bloggeri (si eu dealtfel).

Ma voi referi in continuare la modul de viata sanatos pe care ni-l ofera taranii nostri versus bazaconiile, prostiile si minciunile oferite de mai marii fastfood-urilor. A se enumera Clovnu, Colonelu, Gaina Ucigasa (new entry), binecunoscuta Saorma si nu in ultimul rand clasicele sandwich-uri facute de mama. Inainte de toate, doua filme de referinta:
1. "Super Size Me" by Morgan Spurlock
2. " Fast Food Nation" by Richard Linklater

Asa, sa incepem. Am fost oripilat sa aflu (spre rusinea mea) ca faimosul Golden Arches , dealtfel emblema globalizarii, nu produce hamburgheri din carne. Vaca, porc, pui, peste. Nu, este un compozit sintetic, cu un gust similar carnii. De genul s-o ia mama drecu de soia, plastic in ambalaj de hartie cu parfum de porc, presarat niste cascaval si-o zeama de rosii falsa, vandut apoi sub forma hamburgerului sau cheeseburgerului. Eu sincer credeam k macar chifteaua aia prajita in ulei statut de 2 zile sa fie din carne, o proteina animala, un ceva acolo pentru care sa zic "hai lasa ma, de data viitoare". Dar nu, pe langa faptul ca are anumite substante prin care la doo ore de stat prin stomac, dispare into thin air, ti-e foame mai rau ca inainte sa-ti savurezi meniul, si-alergi spre covrigarie, fiindca banii i-ai dat deja pe mec. Si uite asa , in primul rand ca bagi un milion de calorii in tine, hai sa zicem ca alergi 3 ore sa le arzi, in al doilea rand ca ti-e foame din nou, bagi 2-3 covrigi cu o cola, se umfla-n burta, ai scapat, dar intervine problema ca nici macar n-ai mancat carne. Ai mancat ambalaj + sintetic = love.

M-am scarpinat eu ce m-am scarpinat in c....ap timp de 2 zile, pana mi-a venit ideea. Cum se numea motoru ala de cautare popular, toata lumea vorbeste de el, ii cresc actiunile precumi apa in pasajul Marasesti dupa o ploaie torentiala, a fost facut de 2 studenti si parca e legat de niste ochelari. Asa, Google. Am intra frumos, am dat search la McDonalds ingredients, si aproape ce-am cazut de pe scaun. Pai sa va explic si de ce pe scurt. La o portie mare de cartofi, bagi in tine 30gr de grasime. Pow! right in the kisser! Un Dublu cheeseburger, pe langa un milion de calorii, nustu cate zaharuri, grasimi, carbohidrati si colesterol cat caru, mai au si tupeul sa treaca fibre: 2gr. Asta pe langa sutele de grame din restul. Daca ar fi sa scad toate meniurile de la Mec mancate pana acum, cred k n-ar mai fi nevoie sa tin regim. Anyway, sa revenim la ingrediente.

Carnea cica ar fi carne. Doar ca e pateu. Da e carne. Nu am reusit sa gasesc vre-un articol referitor la adevaratele ingrediente din mec. In schimb am gasit altceva. Citez : "...Beef Patty: (Regular hamburgers, Quarter Pounders, Big Macs) 100% pure USDA domestic beef, no additives, no fillers, no extenders." Sa mor io? Sa moara Ronald McDonald ca nu cred nicio iota. Macar fismecu are o gramada de sintetice, precum "TBHQ and citric acid added to help preserve freshness. Dimethylpolysiloxane added as an anti-foaming agent." Brrr, sounds scary...Bai nene, dupa ce dati un ochi aici, ramaneti masca. Pana si feliile alea de castraveti pe care eu sincer le urasc, sunt tratate. Mi-am pierdut increderea in imperiul clovnului. Nu-l mai vizitez, nu ma mai plimb cu tramvaiul fermecat, si nu ii mai cumpar jucariile. Nu ca as fi facut-o pana acum, dar sunt foarte indignat. Pai cum, mancarea de la mec nu e buna?! Am ales doar mecu sa-l critic, altfel as fi scris roman. Ideea de baza e urmatoarea : mananci la mec, mori. Mananci de la taran, ai sanse sa supravietuiesti.

Taranul nostru batut in palme de sapa, oi si reviste porno. Taranul nostru cu pielea de pe gat pietrificata de atata stat in soare, mandru de ghiulu de pe dejt, eventual si c-o unghie mica taioasa si ascutita (pentru infruntari nocturne, ori cu un raufacator, ori cu urechea naravasa), care sta in piata de ziua pana seara, fie ca iti vinde branza d-aia buna sau rosii proaspete, el are lucruri sanatoase. Castravetii lui nu sunt tratati decat in cel mai rau caz cu un insecticid ecologic, ardeii grasi au culoarea lor naturala, nu vre-un roz sau portocaliu precum cei din hypermarketuri, nici rosii perfect sferice, bune de reclama tv, care la taiere au gust de cauciuc. Lucruri sanatoase. Cel putin, asa sper si-n cazut taranului, in care imi pun bazele, in el exista speranta unui viitor sanatos pentru copii nostri. Sa traim bines! A, si vivat soia, lua-o-ar mama drecu...



Pilda, mai degraba actiune : daca in viitor, vom trece pe langa un mec, si fi-miu o sa se uite cu jind la restaurantu malefic, cerandu-mi sa-l duc inauntru ca vrea nustu ce jucarie sau sa se joace in tramvai in compania clovnului, o sa-i dau doi pumni in gat si-o sa-i bag in ochi teava cu cornete. Va las sa v-aruncati ochii pe poza de mai jos. Click - lucruri noi pt unii, vechi pt altii. Am plecat in Olanda, revin...sper!

Express yourself - ketchup painting

Trec printr-o perioada grea. Mai am 4 zile si plec in Olanda. Amsterdam. Da, stiu.
Tocmai de-asta lipsa de text si abundenta de clipuri. Dar cand ma intorc, promit o poveste. Cross my heart and hope to die if i lie. Pana atunci, viva MecDonalt !

Best Goldberg machine ever

Click Here for more great videos and pictures!

Ei asa zic. Best ever. Voi ce ziceti ?

Oricum, imaginatie cu caru'

Luati de-aici, ca face bine - Soulwax

Vorba lu Jonnie Depp : "...We had two bags of grass, seventy-five pellets of mescaline, five sheets of high-power blotter acid, a salt shaker half full of cocaine, a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, screamers, laughers…and also a quart of tequila, a quart of rum, a case of Budweiser, a pint of raw ether and two dozen amyls. Not that we needed all that for the trip, but once you get locked into a serious drug collection, the tendency is to push it as far as you can..." Cam asa se discuta lucrurile. Enjoy the video,

Soulwax - E Talking

Moarte placuta

Ideal sa mori in somn. Nu simti nicio durere, nu realizezi ca in scurt timp iti vei parasi prietenii si familia, tu visezi la barbati goi maimutarindu-se pe hula hula sau la italience inainte de a da tata odraslei, cu haka-ul lor cu tot. Sven Vath cu Miss Kittin au o alta parere despre moarte. Check this out!

Continuarea : contele

Ea nu era femeie usoara. El in schimb usuratic. Ea se descria drept artista, pictorita mai exact. El mai modest, conte. Asa a inceput bucata de film in care au intrat vitejii trei la numar. Milionu de dolari a fost indeajuns ca ea sa devina pictorita usuratica, contele sa moara, prietenul sa intre la puscarie si pictorita sa fuga pe meleaguri straine. Rapid, cei trei au realizat ca timpul trece , pietrele raman, iar apa este intradevar sarata.
Intr-o clipita se trezira inapoi pe cei 75 de cai putere in drum spre necunoscut, pe o strada colcaind a clovni deghizati in agenti de circulatie, toti uitandu-se cu stupoare la cei 75 de cai marsaluind pe contra-sens. Bravii eroi erau intr-o mare ceata. Oare se aflau in legalitate, sau erau inafara legii? Nimeni nu a putut raspunde intrebarilor ce bantuiau mintile vitejilor. Cert este ca strada avea doua sensuri, slab definite, clovnii se tineau de sotii (a se citi shotii si nu sotzii), fumul era gros si fin pe gat, femeile de prisos si mancarea data prin sos.
Prin S.O.S. au reusit cei trei crai de la rasarit sa scape de valtoarea drumului alambicat, si a zilei de sambata.

Dumnezeu a zis : "...sa fie o zi in care unii sa nu faca nimic, iar altii sa munceasca pe branci..". Astfel a aparut ziua de duminica, zi in care romanii ies la picnic in spatele blocului, se baga aspiratorul, se taie frunze la caini si vitejii nostri eroi se plimba pe muntele Sinai.

Dimineata a fost mai degraba dupa-masa, micul dejun a fost un pranz copios, imbelsugat cu sarmale, friptane, mamaligi, ciorbe si schnitzele care mai de care mai gustoase. Miscandu-se precum focile ziua in amiaza mare, trio-ul a luat calea muntelui incornorat de babe, mosi, sfincsi si cruci. Sinai. A junsi acolo, dupa lungi serpentine si veninosi serpi, unul mai bun de ochi si memorie i-a indrumat pe cei doi ramasi spre ruinele unde se afla Excalibur ingropata.
Strabatand muntele abrupt, acoperit de iarba umeda alunecoasa la orice calcare, si gropile asezate parca spre a-i atrage in ele, personajele noastre au ajuns la locul fagaduit, la pomul laudat, sau la capatul puterilor. Niic urma de sabie, nici macar ruine. Decat o cladire parasita, pe al carei acoperis de te urcai, erai martorul unei privelisti de ansamblu asupra vaii Prahovei. Ceea ce au si facut cei trei, definiti de curaj si vitejie dealtfel.

Spre mirarea lor, noaptea se lasa mai repede decat voalul miresei, padurea devenind periculoasa, plina de dihanii si jivine, una mai periculoasa ca cealalta. Drumul de coborare era unul anevoios, iar curajul si vitejia din sufletele lor se transformasera in panica si spaima terifiante si insuportabile pentru eroi. Cu greu cu vai, izbanda a fost deplina. Cei trei au atins nivelul marii, sau poalele muntelui. Se aflau in statiunea de poveste Sinaia, inconjurati de trecatori mirati de tinuta lor de razboi. Luata la pas, statiunea devenea din ce in ce mai mica.

La un moment dat, cavalerul de onoare supranumit si Aragorn, ager in priviri, inalt la stat si mare la sfat, si-a aruncat privirea spre locul cunoscut drept Mount Doom, o scorbelitura in adancul pamantului acoperita fictiv de o casa parasita. Alta. Si din aceasta casa ieseau niste lumini malefice inconjurate de un fum dens intruchipat in duhul lui Aladin. Privirea agera a cavalerului era afectata de plantele ce misunau in jurul haului. Luminile erau provocate de focul puternic ce macina temeliile casei. Dupa o prajitura si o pizza pantagruelica, cele intamplate in tinutul Mordor au fost date uitarii, focul fiind stins cu ajutorul inelului purtat de printesa.

Satui de meleagurile muntelui Sinai, de capcauni imaginari, eroii au parjolit ogoarele, au otravit fantanile si au dat bir cu fugitii. Cu alte cuvinte, au spalat putina, au luat-o la sanatoasa si picioarele in spinare, fiind din ce in ce mai grele.
Ajungand la locul de bastina, ultimul pericol le-a iesit in cale. Se pare ca faptele lor de pe drumul pierzaniei din tinutul brasoavelor nu fusesera date uitarii. Unul dintre clovni i-a urmarit pana la poalele bucurestilor, unde intr-o intersectie bine cunoscuta de pe calea lui Stefan cel Mare au fost opriti din drumul lor covarsitor. Motivul : piedica in calea lui Stefan cel Mare (mare dregator, strateg si om politic in Moldova timpurie), astfel incurcand traficul carutelor si carelor pe atat de importanta axa a comertului autohton.

Dotat cu viu grai, calitati oratorice iscusite si o privire blajina, haiducul Aragorn sapte cai sau cavalerul 'al mai mare a reusit sa scape din ghearele clovnului deghizat, luand drumul circului de pana atunci. Totul a revenit la normal. Eroii nostri traiesc si astazi, spunand povestea stranepotilor cu acelasi talc si elocventa de pana acum. The end


Pilda : nu trage ursul de coada, ca s-ar putea sa intoarca si celalalt obraz

"Luptam pana cadem..." A.B.

Pregatirile de lupta erau pe sfarsit.
Armurile de un Luciu in care iti puteai vedea barba sura, nasul borcanat si ochii ceacari, atat de curate erau. Caii tesalati, pur-sange arab, pregatiti sa indure cele mai groaznice lovituri de lance, avand pe ei armuri sofisticate cu matasuri dintre cele mai fine, totul parca era rupt din basm. Vitejii erau trei la numar, doi cavaleri si o printesa, iscusita in trasul cu arcul, cu o dexteritate atat de mare incat putea nimeri de la posta Titan albina poposita pe o floare in parcul Cismigiu. Unul dintre cavaleri, bun manuitor de sabie si palos, nemuritor la origini, insa cu o slabiciune nedescoperita de nimeni, iar celalalt detinand o forta coplesitoare in pumnii zdraveni, batuti de lupte si de vreme, cu un buzdugan ciobit de-atatea capete sfaramate. Armurile nu erau unele obisnuite, aveau puteri magice, infaptuite din solzi de dragoni disparuti , ramase mostenire din mosi-stramosi pe vremea cand mesterii erau greu de gasit in acele tinuturi. Moralul era ridicat, darzenie si vitejie aveau deja din bataliile castigate, nimic nu ii putea opri.

Momentul dramatic era in apropiere. Frica nu era nici pe departe ceea ce simteau ostenii. Strigatul de lupta ("luptam pana cadem") le tot revenea in minte, atat de clar si izbitor, incat nu-si puteau lua gandul de la el.
Fara a mai sta la vorbe, trecura la fapte, si incalecara pe cei 75 de cai putere, cu un singur scop. Doborarea gigantului adormit din cetatuia Brasovului, cunoscut pentru raidurile prin oras, in goana dupa odraslele satenilor. Capcaunul obisnuia (trezit din somnul sau dulce de tinerii flacai ce se maimutareau in mijlocul cetatii pe sunete demonice), sa coboare in oras, in cautarea neghiobilor ce l-au trezit, spre a-i infuleca dintr-o singura inghititura. Frica dainuia pe strazile brasoavelor precum ceata pe strazile londrelor. Nici tipenie de om in miez de noapte.

Erau ceasurile opt moment in care cei trei viteji poposira la han. Drumul lung devenise obositor, era timpul sa-si aseze oasele pe o blana de urs, un pocal de vin si-o halca de carne. Zis si facut. Trecu un ceas, trecura doua, veni momentul sa paraseasca barlogul, in cautarea bestiei. Si uite asa, o luara ei la pas, zalele zuruind crunt, cu o lene miseleasca. Drumul era anevoios dar cautarea dihaniei trebuia dusa la bun sfarsit. Intreband un olog lipsit de vedere si dantura, acesta le arata drumul spre livada, locul unde a fost zarit gigantul ultima oara.
Fara izbanda insasi, piatra fiind singurul lucru intalnit pe calea livezii.
Un pic demoralizati, ei luara drumul poienii, alt indiciu spre gasirea trufasului. Iarasi, fara succes, spre poiana gasind numai flacai si satence, dornici de o clipa de romantism la lumina lunii.

Era timpul sa se intoarca la han, proviziile fiind pe terminate, spiritul scurgandu-se din trupurile lor precum sangele prin rana provocata de palos.
Dupa ce si-au recapatat fortele, miracolul s-a intamplat :
Alti patru cavaleri in cautare de zdrahon ii luasera urmele, si erau pe punctul de a-si intersecta caile. Astfel, reintregindu-se ostirea, sapte voinici precum cei sapte magnifici au pornit spre cetate. Ajunsi acolo fura intampinati de singurul supravietuitor atacului bestiei, cu sucul vietii curgandu-i de la tample pe pieptul dezgolit, spre vintre, bolborosind ceva in maghiara. Era clar, capcaunul se afla inauntru, incoltit fara scapare si cu muzica demonica in urechi, mai era nevoie de un palos puternic la gat, un buzdugan izbitor la teasta, si-o sageata fix in inima. Dupa toate acestea, capul urma sa-i stea unde i se aflau picioarele. Dar pentru ca lupta sa ia loc, mai era nevoie de un drum la han, forte noi, merinde, ascutirea sabiilor si aprinderea tunurilor. Fiindca numai asa puteau sa doboare cetatea, cu tunurile.

Unul dupa unul, masinariile distructive se duceau pe apa sambetei, fiindca se apropia ziua de duminica. Parcurile deveneau din ce in ce mai primitoare, strazile din ce in ce mai neincapatoare, si drumul cu cat mai intortocheat, cu atat mai plin de ciudatenii.
Duminica sfanta, zi in care lumea se lasa de orice munca ar avea de facut, se catara pe acoperisul unei case parasite, in asteptarea scoborarii stelelor si bineinteles, a ursului ...

Va urma

Pitici

Am boala pe oamenii din metrou. Si dimineata, cand pleaca la munca, si seara cand se intorc. Sunt urati, put si aproape ca ma deprima. Se tarasc prin transportul in comun subteran cu telefonul lor muzical dat la maxim, pe post de acordeon, scobindu-se in ureche cu unealta lor preferata, unghia de la degetul mic. Partea buna? In RATB e mai rau.

Dupa ce:

- un mos a tinut sa-mi povestesaca, vreme de 3 statii, ca vine de la Brasov sa inregistreze echipa locala de sah in campionatul national, la federatie, in ultima zi, in ultimul ceas, si ca deja e in intarziere si habar nu are unde e federatia, moment in care am varsat o lacrima, din ureche, pentru miscarea sahista brasoveana. Oare exista violenta in sah? Fault? Nu-ti convine cum a mutat adversarul? Pleau! Pion in gat.;

- si un alt mos mi-a vazut legitimatia de serviciu cu care ma jucam si tinea mortis sa imi spuna cum firma la care lucrez este responsabila pentru moartea neagra, topirea calotelor polare si viitoarea preluare a puterii mondiale de catre cartite modificate genetic. I-am spus ca sunt un simplu paznic si ca n-am treaba cu masinatiunile din birourile de la ultimul etaj.

.. am avut iarasi deosebita placere ca, vreme de 3 statii, sa fiu martorul unui moment deosebit. Ce poate fi mai frumos decat o tanti trecuta de varsta a 4-a care a descoperit minunea tehnologiei si o pune in aplicare jucand Sarpe pa telefon. La viteza 1. Cu mine langa ea.

De felul meu antisocial, nu imi place sa ma holbez in dreapta sau in stanga, in ziare sau in pagini 5. Eu folosesc metoda ‘am o dimineata proasta’. Daca expresia fetei e cat de cat fixa si suficient de sictirita, riscul de a fi deranjat de fosti, actuali sau viitori asa-zisi colegi (a se citi drone) este minim. Dar tanti de langa mine a reusit sa-mi acapareze atentia complet. Nu stiu cata lume stie, dar Sarpele la viteza 1 nu se misca. Decat o data pe minut. Si atunci te anunta inainte. “Vezi ca o sa fac la dreapta. Vezi ca mai e putin. Acusi fac la dreapta. Ceea ce ar trebui sa stii din moment ce tu ai apasat pe tasta. Hai, facem la dreapta? Esti gata? 1, 2.. 2 si-un pic. 3 fara un sfert. 2 si sase septimi. 3 fara caciulita. Tre. Treeeeeeeeeee. Trei.”

Fascinant. Unde mai pui ca am vazut ca o sa moara cu o ora inaintea ei. Am fost la un pas sa-i smulg telefonul din mana. As fi asteptat cu interes intalnirea cu baietii de la Scorseze Security. Ca intre paznici. Oare ei stiu ca Scorseze nu se scrie asa? Sau ca Scorsese a luat in sfarsit Oscarul, la a 6-a nominalizare, pentru ca toata lumea stie ca nu o mai apuca pe a 7-a? Pentru ca o sa moara. E batran.

Ceea ce ma aduce, firesc, la viata ascunsa a mogulului media Ovidiu Lipan, infatisat mai sus intr-o imagine apoteotica. Baterist, om cu par alb si rochii de aceeasi culoare, proprietar de teatre. Doua. Care ii poarta numele. Manipulandu-i din umbra pe cei mai tineri membri ai societatii noastre, inserand in piesele de teatru mesaje subliminale precum mugur (de marijuana) de fluier sau ochi negri, ochi de (am avut si vom avea mereu boala pe) tigan. Om malefic, personaj al lumii interlope, cel zis Tandarica, cu moaca lui de Getafix, merge peste tot insotit de ansamblul muzical de badigarzi “10 prajini”, numiti astfel pentru ca sunt 10 flacai. Cat niste prajini. Feriti-va de omul in alb, caci el aduce pierzania. Rochia aia alba ascunde mai mult decat o burta. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.

Gay is ok ! Aaaight !?

Dupa cum ziceam la Ota, gay is ok.
Si videoclipu asta ne demonstreaza. Sau nu !?
Raspunsuri si pareri pe adresa redactiei, comment on it adica. Sunt curios de reactii. Mie mi se pare caterinca videoclipul.
Plus ca sunt prea spart sa scriu ceva, asa ca enjoy the full gayness of this video.


P.S. "...it's not a burning cross, it's a flaming cross"





Am revenit asupra postului, pentru a satisface dorintele masculilor heterosexuali, pasionati de ceea ce urmeaza (atentie, poate provoca dependenta):

Lectia II, maimuta urbana

De ce maimuta? In primul rand, monkey business = maimutareala p-aromanski. Si cum fiecare dintre noi s-a lovit cel putin o data in viata de expresia asta, atat de plastica la origini, m-am gandit ca e o buna idee de inceput. Pana la urma urmei, ne tragem din maimute in teoria lui Darwin. Sau din basme in teoria Sera (stiti basmul cu sarpele, marul si magicianul).
Sa luam termenul maimutareala.

MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie, schimonoseală, strâmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o ~ obişnuită de-a ei.)

Destul de exacta descrierea actiunii, nu? Mi-au provocat rasete cateva regionalisme si arhaisme, cum ar fi "pârţag", "fasoleală", "izmeneală", dar in rest, cunoasteti termenii.
Acum sa venim cu definitia aferenta maimutei, si anume :

MAIMÚŢĂ, maimuţe, s.f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformaţia exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente şi sociabile, cu un spirit de imitaţie foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obişnuieşte să imite pe alţii

precum si

MAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.

pun pariu ca pe ultima n-o asteptati. Scuze "damelor de companie" daca le aduc ofensa prin aceasta conotatie a termenului [momâie sau sperietoare tot una cu târfa!? :)) ].

Termenul de maimuta este folosit in vaste domenii. Corporatii (corporate monkey), mecanici (grease monkey), chiar si flatulenta (monkey claw), glume de fratie (monkey mask), pana la o monkey girl care e dispusa sa faca un fatal monkey attack. As putea continua la nesfarsit, dar va las pe voi sa deslusiti misterele expresiilor ce au in continut cuvantul "monkey".

Si uite asa, maimuta urbana (prin maimuta urbana a se intelege tipul de adolescent trecut prin ceva experiente de viata, cu o gandire dezvoltata, pe mai multe planuri, dar totusi nefinisata indeajuns, dornic sa cunoasca din ce in ce mai mult, sa-si extinda orizonturile, sa se descopere in primul rand pe sine , apoi pe cei din jur, sa invete din greselile altora, cu alte cuvinte, sa-si defineasca personalitatea precum sa-si cizeleze comportamentul) o ia la pas prin capitala, in cautare de locuri nedescoperite, ascunse, pastrate intact in timp, cu o istorie sau nu, locuri care sa spuna ceva.
Bulevarduri, parcuri, teatre si muzee, zone parasite, industriale, gradini si palate, mereu ceva diferit si inedit. Odata gasite, satisfactie maxima. O astfel de activitate nocturna ar trebui practicata saptamanal daca nu zilnic, spre relaxarea si hranirea persoanei interioare.
Pasaje alambicate acoperite de vitralii, statui luand forma demonilor, centrale termice ce ascund in spatele gardului povesti de groaza, poduri peste podeturi , diferite intre ele, alei intunecate prin zone centrale, pastrand aerul burghez al Bucurestiului de altadata, o multitudine de graffuri semnate PISIC APAT RATA (geniale), steciluri cu mesaje ascunse, bine definite.

A reinceput sa-mi placa Bucurestiul. In sfarsit, acest moment il astept de ceva vreme. Orasul este din ce in ce mai viu, mai graitor, se afla intr-o continua transformare, Bucurestiul este asemeni unui fluture, de la stadiul de larva pana la minunatia de vietate ce isi ia zborul primavara. Simt nevoia sa-l cutreier sa-i aflu povestea. Sunt ca o maimuta la zoo, care primeste banane de la vizitatori, uitandu-se mirata si intrigata precum un copil nou-nascut.

Astfel cred c-a aparut fotografia urbana.

Sa abordam subiectul maimutarelii.
Parerea mea este ca zilnic ne maimutarim. Unii mai mult, altii mai putin, dar cu totii ne luam portia zilnica de maimutareala. Poate nu o aratam, dar cu singuranta undeva inauntrul nostru, ne schimonosim si ne "prostim" cum ne place, ne fandosim, facem fite si nazuri dupa bunul plac, de parca am fi cei mai rasfatati copii din lume. Fiindca defapt, asta si suntem nu? Niste mari copii, asteptand sa iasa la joaca. Locul cu nisip din parc s-a transformat in club, expozitie, restaurant, teatru, strada iar galetusa si lopetica din care ieseau atatea forme, in aparat foto.
Trebuie sa imortalizam momentul. Cam asta e ideea de baza. Fiindca memoria e pe duca, de povestit parca nimeni nu se mai pricepe, cum altfel sa ducem aceasta mostenire mai departe ?

Termenul de maimutareala ar putea duce cu gandul la "prosteala" in sensul negativ. Scopul folosirii lui nu e acesta, ci de a descrie distractia, amuzamentul si iesitul din rutina, de care avem cu totii nevoie. Greseala facuta adesea este maimutareala dusa la extrem. Doza de maimutareala trebuie administrata dupa o anumita reteta. Reteta si-o face fiecare, in functie de starea in care se afla. Trebuie sa fim niste maimute educate, cu bun simt si bun gust, sa ne alegem locurile in care ne maimutarim, si cele in care o tinem pentru noi. Asta separa maimutele de maimute...


De data asta, va las cu pilde vestite ale unor oameni mareti, si anume :

"Viaţa e lungă dacă e plină… s-o mărturiseşti prin fapte, nu prin timp." Seneca

"Ceea ce este în puterile noastre să făptuim, aceea este în puterile noastre să nu făptuim." Aristotel

"Nu vorbi şi nu face nimic rău nici chiar când eşti singur. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii." Democrit

"Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac." M. Eminescu

Ora de biologie, lectia : Calul

Fie ca ai un cal mort in gura, alergi ca un cal de cursa lunga sau te distrezi ca caii aia mari, inevitabil te lovesti de un cal. "Ai fost atins de un cal sau ai atins vreodata unul?". Daca nu, nu e timpul pierdut. Caii sunt printre cele mai pasnice vietati de pe Terra, mananca mere si zahar, au par lung si matasos, uneori poarta ochelari si de cele mai multe ori dau un salam foarte bun. De Sibiu. Capitala culturala europeana a cailor. Unde ne-am petrecut Revelionul integrarii in Absolut (votka).
Sa revenim, caii de-i vezi in filme cum ar fi The Good, the Bad and the Ugly , Lassie, Viata la bloc (nu exista pe imdb) sau Black Beauty. Caii pot fi animale de companie, dame de companie precum si manageri regionali de companie. Nimic nu poate opri un cal naravas.

In fiecare dintre noi zace un cal nedescoperit, ce asteapta sa-si demonstreze calitatile si aptitudinile deprinse inca de mic. Unii dintre noi reusesc sa il scoata la iveala. Si aici e partea frumoasa. Indemn : ...pentru calul din tine! (punctele de suspensie pot fi inlocuite cu orice brand, produs, serviciu).
Cei mai norocosi dintre noi reusesc sa imblanzeasca bestia, devenind un tot unitar, cu efecte benefice. Ajung sa strabata munti si vai, mari si campii in atingerea scopului pe care si-l propun, altii sunt mai slabi de inger din pacate. "Imbratisati calul din voi!"
Caii se hranesc foarte usor. Mere, cuburi de zahar, carte, muzica, vicii. Unii cai sunt de curse, iar altii de prasila. Calul trebuie educat, de aceea s-au inventat scoli, licee si facultati, pentru ca patrupedul sa devina din ce in ce mai invatat, sa capete experienta si sa-si creeze un viitor. "Calule mananci ovaz? Mie-mi vine sa ma ..."

Martoage sau ponei, stallion sau pur-sange arab, mustang sau marghioala, fiece cal are o personalitate. Unii sunt demni de urmat, altii sa urmeze. Calul ti-l faci tu. Este foarte simplu. Iei una bucata cal, scoci, caracter, vointa si tupeu, and there you go.
Puteti opta pentru mai multi cai, totul depinde de scopul in care doriti a-i folosi. "Cu un cal nu se face primavara"

Ideea de baza este urmatoarea : cai verzi pe pereti, calul de dar nu se cauta la dinti, calul batran face ciorba buna, precum si se uita ca calu' la poarta noua. Caii au revenit la moda, cu accesorii sau fara, sunt un simbol al buna-starii precum si al inaintarii pe scara ierarhica.
Se pot intalni in pantofi cu toc, la sacou, sport sau casual, funky-fresh sau junkie style.

Spre incheiere, si drept omagiu cailor, doresc sa postez urmatoarea poza cu link spre un giftshop dedicat iubitorilor de cai. Enjoy



Pilda : "calu'-si schimba parul, da' naravul ba!"
"calul bun trece primejdia rea"
" Cogito, ergo sum cabbalo"

pumn in gat

Pumn in gat.
Multi au auzit dar putin stiu. Multi au intalnit forta eliberatoare dar putin pot spune ca au inteles-o. Trebuie deci sa-i edificam pe cei mai putin familiarizati in privinta acestui element definitoriu al subculturii
Pumnul in gat este o actiune, un procedeu semi-violent, o forta a naturii umane daca vreti. Voi descrie foarte precis exact ceea ce inseamna pumnul in gat pentru a nu exista viitoare neintelegeri cu privire la folosirea si punerea in aplicare a acestuia, precum si cu privire la corecta efectuare a procedeului.

In primul rand trebuie facut un pumn, de preferinta cu mana dreapta pentru dreptaci si cu mana stanga pentru stangaci (pentru cei ce nu au folosit sau nu folosesc pumnul in viata lor de zi cu zi, tin sa precizez, si chiar sa subliniez, necesitatea corectitudinii formei pumnului – a nu se gresi mai ales in pozitionarea degetului opozabil, prin pozitionarea acestuia in spatele celorlalte degete) In al doilea rand trebuie efectuata o miscare a bratului, pe un plan orizontal , tinand pumnul pe o traiectorie perpendiculara pe gatul persoanei ce reprezinta tinta finala a pumnului in gat. Punctul de impact nu trebuie uitat fiind deosebit de important. Locul unde este aplicat pumnul in gat este poate cel mai important element al actiunii in sine deoarece prin acest element pumnul in gat se deosbeste de orice alt pumn de natura „comuna”. Locul ideal se afla in partea laterala a gatului, iar pozitionarea pumnului este ideala exact la mijlocul distantei dintre maxilar si umar.

De ce trebuie aplicat pumnul in gat in acel loc? E foarte simplu: daca o persoana primeste o lovitura cu pumnul in partea din fata a gatului unde se afla si asa-zisul „mar al lui adam” (elementul distincitv central al unui domn ce vrea sa para a fi ceea ce nu este... aviz unor indivizi ce tin prea mult la sexul opus si la alcool si la obtinerea acestora in acelasi timp si in cantitati din ce in ce mai mari...), acea persoana se poate sufoca si chiar lesina in urma loviturii primite; daca lovitura este aplicata in ceafa persoanei, exista din nou pericolul unei pierderi a cunostintei sau a unor contuzii si traume ce pot provoca efecte negative ulterioare; un pumn in gat ce isi atinge tinta nu poate provoca altceva decat neplaceri de moment – o repetare a procedeului poate fi necesara, caz in care efectele vor fi de mai lunga durata si de o intensitate mai mare putandu-se compara cu o febra musculara.

Trebuie discutat si asupra utilitatii si a necesitatii pumnului in gat pentru ca aici se va observa importanta acestuia. Pumnul in gat poate parea la o prima lecturare a acestor randuri inca o scorneala a unor minti geniale dar inutile care au mai produs concepte precum sida, lepra sau pop. Traim intr-o societate democratica (sic keke) si fiecare are dreptul la o opinie chiar daca este una gresita si bazata pe o ignoranta totala sau pe incultura si lipsa de bun simt a acelor care si-o creeaza.
Pumnul in gat este foarte important! Este un desteptator social si un semnal de alarma. Spun aceste lucruri deoarece se intervine cu pumnul in gat in momentul in care destinatarul acestuia nu se mai afla in acelasi univers cu ceilalti. Sa nu sariti asupra mea, caci ma pot justifica! Nu vreau sa afirm in nici un caz ca as avea pretentia de a defini universul social „normal” sau „acceptat” de societate sau de subgrupurile in care cu totii ne desfasuram activitatea... nici pe departe!

Tot ceea ce zic este ca tine totusi de bunul simt al fiecaruia sa isi dea seama cand cineva face afirmatii total eronate sau a luat-o pe un drum gresit (ma refer aici la relatii sociale, vicii, anturaje, ideologii sau actiuni de masa). In acest caz pumnul in gat este unealta cu care se poate exercita forta coercitiva a bunului simt din cadrul fiecarui grup de prieteni sau de colegi, sau chiar din cadrul unui grup social mai mare precum o generatie sau elemente ale acesteia. Prin pumnul in gat se trage un semnal de alarma si se atentioneaza in acelasi timp persoana care a luat-o pe drumul gresit ca ar trebui sa se mai gandeasca daca ceea ce face este bine sau nu. Daca refuza acest lucru, solutia este repetarea procedeului pana la momentul aparitiei sentimentului de febra musculara despre care am mai vorbit.
Pentru persoane mai incapatanate acest sentiment va persista si va fi un „constant reminder” ca ceea ce facea nu este bine si nu poate fi acceptat de cei din jurul sau. Trebuie mentionat ca prin acest concept nu se face nici o incalcare a nici unui drept cetatenesc sau a unei libertati reglmetate prin constitutie, deoarece pumnul in gat se poate folosi numai intr-un cadru cu un anumit grad de intimitate si afectivitate, unde o astfel de interventie se bazeaza pe relatii sociale stranse si temeinice. Cam atat pentru prima expunere oficiala a pumnului in gat.

P.S. ar mai trebui adaugat un lucru: se poate folosi pumnul in gat si in situatii in care poate produce un anumit tip de umor, precum cel de situatie sau de caracter. De exemplu: la o adunare de prieteni un pumn in gat poate aduce veselie si amuzament deoarece pot exista persoane care sa detina gaturi predispuse la pumn in gat (prin gat predispus se intelege un gat inalt si zvelt, de o albeata si puritate nemaivazuta) sau persoane care prin anumite gesturi sa ceara un mic si inofensiv pumn in gat. Dar despre asta vom vorbi data viitoare. Au bient tout mes amis!

p.p.s ar mai fi 18 zile......

p.p.p.s. cand cititi aceste randuri lasati deoparte toate prejudecatile, problemele de zi cu zi, stresul sau orice fel de neplaceri. Luati un moment de repaus si ganditi-va maine e o alta zi in care totul poate deja este rezolvat... daca nu merge urlati cat va tine sau dati un pumn in ceva mai moale, sau un pumn in gat celui ce ve provoaca nepleceri cauzatoare de stres... pentru cineva drag

O pauza...

Zilnic suntem supusi unui anumit stres.
Fie ca e vorba de locul de munca, unde ne ocupam cu bani, oameni, animale, flori sau dinozauri, fie la scoala (aia dintre noi care inca se mai duc), acasa (parintii, pt cei care nu si-au luat zborul din cuib, pot fi un stres major) sau in orice alta situatie sau locatie, stresul se instaleaza. Nu avem cum sa ne impotrivim. Nici nu realizam in majoritatea cazurilor, si uite asa ne trezim cu probleme pe cap, dureri de creier, cearcane, peri albi si sictir total.

Stresul este o boala. Neoficial, dar este. Si nu prea are tratament eficient. Decat in anumite cazuri, insa nu putem acuma sa strangem toti banii disponibili, sa furam din portofelu lu' mama si sa fugim pe o insula retrasa, plina de plamieri si nisip fin, unde nucile de cocos te lovesc in cap in timp ce tragi un pui de somn in hamac. Nu, asta e un vis departe de realitate.
Tot ceea ce putem face, este sa ne retragem intr-un loc (alegeti voi unul, pt mine castile pe urechi in fotoliu) si sa ne lasam grijile de-oparte pentru macar o ora, sa ne imaginam ca totul este perfect si ca suntem inconjurati de prieteni, ca nimic nu ne poate afecta starea de spirit , toate acestea sa le savuram din plin. Fiindca in scurt timp, realitatea dureroasa ne va lovi in tample, cu primul sunat de telefon, prima alarma a unei masini parcate pe locul altcuiva sau ticaitul unui ceas de perete, parca intentionat indicand timpul trecator. Momentul de liniste se va epuiza, vom realiza ca maine este o alta zi in care trebuie sa ne zbatem s-o ducem la capat, poate maine va fi ziua in care vom ceda.

Nu se stie niciodata cand totul se prabuseste. Picajul este atat de brusc, incat nu realizezi ce se intampla, cum de ti se intampla tocmai tie, care cu o zi inainte erai bine-merci, de la ce a pornit si cand se va termina. Poate nu are finalitate, poate redresezi aripile, ramane de vazut.
Cert este ca a inceput, si daca asa se prezinta, nu este deloc placut.
Nu vrei nimic, totusi simti nevoia de ceva, nu poti sa te exprimi in asa fel incat sa nu-i ranesti pe cei din jur, ceea ce simti este un mare semn de intrebare, valorile morale nu mai exista, esti cu totul alta persoana. Absenta, inchisa intr-un univers paralel, unde trairile, emotiile si reactiile de altadata au disparut, cheia fiind aruncata intr-un colt al mintii tale, unde nimeni nu are acces. Si totusi cum scapi din acest mister, unde ceata este indeajuns de groasa incat nu mai vezi nimic nicaieri, totul este un mare gol.

Dar parca exista speranta. Asta te face sa mergi inainte, lupti din rasputeri sa dai un raspuns si reusesti. Aproape ca a trecut, mai e un pic, dar imaginea se limpezeste. Devine tot mai clar ce se intampla cu tine, si primesti ajutor, sprijin, incredere.

Gata, a trecut. Rasufli usurat. Si iei o pauza...

-gandurile acestea au fost asternute pt o persoana speciala : stii ca te iubim si-ti suntem aproape...